Doresc sa prezint astazi un om care desi a fost atacat din toate partile si a indurat multa impotrivire, s-a luptat, ca omul de rand sa poata citi Scriptura in limba lui.
John Wycliffe s-a nascut in anul 1325 in Yorkshire, Anglia.
A fost unul din cei mai intelepti si renumiti oameni ai vremii, si-a luat masteratul si doctoratul la Oxford, unde a continuat ca si profesor; dar mai mult de atat a fost un om care si-a luat in serios indatoririle de pastor.
John Wycliffe s-a aflat in centrul celor mai multe controverse religioase si politice ale timpului sau, chiar si biserica de atunci l-a considerat un eretic periculos, fiind condamnat la moarte de cateva ori.
Patruzeci si patru de ani dupa ce a murit, ramasitele sale au fost dezgropate si arse, dar ideile pe care le-a raspandit au continuat sa existe.
Biserica de atunci era plina de conducatori ambitiosi, lacomi si imorali, care nu semanau deloc cu apostolii lui Isus. Problema era ca Biblia exista doar in limba Latina si putini oameni puteau citi in aceasta limba. Cei care puteau, ca Wycliffe, stiau ca biserica avea nevoie de o reforma morala.
Wycliffe s-a impotrivit imoralitatii bisericii si cararcterului superstitios al cultului moastelor (care insemna venerarea unui os sau chiar al unui dinte care ar fi apartinut unui sfant).
De asemenea a intrebat daca papa trebuia intr-adevar sa conduca intreaga biserica si daca era nevoie sa traiasca in lux. “Cel ce traieste in pacat, nu are dreptul la nici un fel de autoritate -nici macar daca este papa”, spunea Wycliffe. El a condamnat biserica Romei de coruptie, s-a impotrivit indulgentelor si a traiului cu totul lumesc al calugarilor. De asemenea s-a impotrivit folosirii in biserici in mod exclusiv al limbii latine -ceea ce facea ca Biblia sa nu poata fi inteleasa de popor. Cu alte cuvinte, Wycliffe a formulat toate ideile care in secolul al XVI aveau sa duca la declansarea Reformei protestante. Aceasta a facut-o atat in predicile tinute la Oxford, cat si prin scris. Era foarte dur in acuzatiile pe care le facea. De exemplu, el a declarat ca semnificatia cuvantului “cardinal” care i se atribuia papei, era: “Capitan al apostatilor din regatul diavolului, impertinent si nerusinat aliat al lui Lucifer.” Un conciliu al bisericii a interzis scrierile sale si l-a condamnat la moarte, insa a fost scapat de ducele de Lancaster.
La scurt timp i s-a interzis sa mai fie profesor, iar apoi a fost intemnitat. Cand dusmanii sai au crezut ca se va linisti si nu va mai avea nici o influenta asupra poporului, Wycliffe a inceput traducerea Bibliei din limba latina in engleza, pentru ca crestinii de rand sa poata avea acces direct la Cuvantul lui Dumnezeu.
Tiparul inca nu fusese descoperit, astfel ca traducerile erau copiate cu grija si date din mana in mana, indeosebi intelectualilor. El a atras de partea lui multi preoti saraci sau fosti studenti care l-au ajutat la transcrierea textului.
Pentru copierea unui exemplar al intregii Biblii, era nevoie de o munca sustinuta, timp de zece luni.
“Dati poporului Biblia” -zicea Wycliffe- si atunci, si numai atunci oamenii vor fi miscati cu privire la libertate si educatie, si vor actiona ca atare in cele religioase, politice si sociale.”
Wycliffe sustinea ca este gresit ca oamenii simpli sa apeleze la preoti pentru a interpreta Scriptura, de vreme ce Biblia era sursa intregului adevar. ”Scriptura, spunea el, este singura autoritate si in ea poate fi gasit adevarul cu privire la orice lucru.”
Acest barbat neinfricat care a trait cu un secol si jumatate inaintea lui Luther, a fost denumit pe buna dreptate “Luceafarul de dimineata al Reformei.”
Doctrinele lui nu numai ca le anticipeaza pe cele ale marelui reformator, ci, uneori le si intrece.
In perioada aceasta, dusmanii lui continuau sa adune dovezi impotriva lui Wycliffe si pandeau un moment potrivit sa il poata aresta si arde pe rug. Insa batranul Wycliffe a fost chemat acasa de Domnul la 31 Decembrie 1384.
Wycliffe si-a ispravit cu bine lucrarea. Anglia a primit pentru prima data Biblia in limba poporului, ceea ce a fost o mare binecuvantare nu numai pentru Anglia, ci si pentru intreaga Europa.
Dupa moartea sa, invataturile si lucrarile sale au fost condamnate la Conciliul de la Londra in 1396, la Conciliul de la Oxford in 1408, la Conciliul de la Roma in 1413, iar Conciliul de la Constance, Elvetia, din 1414 a declarat ca oricine detinea sau citea lucrarile lui Wycliffe era pasibil cu pedeapsa cu moartea. Tot la aceasta sedinta s-a poruncit ca ramasitele ereticului sa fie dezgropate si arse, dar acest lucru a fost pus in practica abia in anul 1428, pentru ca aproape toata lumea considera ca Wycliffe a fost un sfant. Cenusa ramasa a fost aruncata intr-un rau, ca nu cumva sa fie intinat pamantul.
Influenta traducerii Bibliei de cartre Wycliffe a fost insa enorma. Oameni de rand care citeau Scriptura erau transformati, iar incet-incet despartirea de biserica Romei si implicit izbucnirea Marii Reforme erau iminente.
Astazi, una din cele mai mari societati de traducere a Bibliei, este Societatea Wycliffe, in care sunt implicati si multi romani.
Este extraordinar sa avem Cuvantul lui Dumnezeu in limba noastra, sa il putem citi si sa ne lasam transformati de el. Tragedia e ca tot mai multi crestini renunta la citirea si studierea Scripturii. Cred ca nu e deloc exagerat sa spunem ca fara Scriptura, viata credinciosului este imposibila.
Cuvantul lui Dumnezeu este la fel de esential pentru viata noastra spirituala, cum este hrana pentru trupul nostru. Cuvantul Sau, ne invata, ne indruma, ne hraneste, ne incurajeaza si ne intareste.
Numai prin Cuvantul lui Dumnezeu, poate omul sa ajunga la maturitate si devine “destoinic pentru orice lucrare buna” 2Tim 3:17
Rev. Adrian Rusu