Doresc sa va prezint astazi un om care in ascultarea lui de Domnul a fost gata sa se desparta de toate, sa se smereasca, si sa traiasca nu in societatea inalta, ci alaturi de cei mai inapoiati oameni de pe fata pamantului, infruntand greutati si pericole ce nu pot fi descrise.
Robert Moffat, s-a nascut an anul 1795, in sudul Scotiei. 
La varsta de 13 ani, a fost angajat ca si gradinar, in Liverpool si apoi la un castel de langa Manchester. Intr-o zi pe cand mergea la piata pentru niste cumparaturi a vazut un poster care anunta o intqanire cu caracter misionar. Intalnirea avusese loc deja, insa gandul lui era acum la misionarii moravieni despre care auzise mereu de la mama sa. Inima i-a fost total schimbata si ardea de nerabdare sa plece ca misionar.
La 21 de ani a plecat spre Africa, locul unde avea sa petreaca alti 54 de ani din viata. Visul lui Robert a fost sa planteze o “Gradina pentru Dumnezeu, in Africa” Greutatile si conditiile primitive nu l-au impiedicat pe Robert, care dimpotriva a calatorit inspre nord, unde viata era mai grea si primejdiile mai mari. Dupa mai mult timp, in care viata i-a fost pusa in pericol, fiind atacat in nenumurate randuri de animale salbatice, s-a stabilit la Kuruman, aproape de granita cu Botswana. Robert era intelept si avea multa rabdare, iar la scurt timp stia deja cum sa abordeze oamenii locului. Un caz deosebit l-a reprezentat convertirea unui puternic sef de trib, Africaner, care era teroarea intregii regiuni. Guvernatorul statului stabilise o suma imensa de bani pentru prinderea lui Africaner. Convertirea lui intr-un crestin umil, era un soc pentru autoritati, si dovedea ca ceea ce puterea sau politica nu puteau face, facea Evanghelia.
Primii ani ca misionar au fost in mare parte plini de descurajari. Oamenii in jurul carora lucrau erau foarte degradati. Furau tot ce puteau duce, se inchinau si dansau aproape zilnic zeilor si duhurilor. Dupa multe frustrari, vaznd ca misiunea sa nu prospera, Robert i-a spus sotiei: “lucrarea pe care o facem e foarte grea, iar roadele sunt foarte mici!” la care ea a raspuns: ”Evanghelia nu a fost inca predicata in limba lor.” Imediat a inceput sa se concentreze mai mult pe invatarea limbii, iar nu dupa mult timp putea sa vorbeasca fara translator. In anul 1872 bastinasii aveau tradusa Biblia in limba lor. Robert avea o mare compasiune pentru acesti oameni, care nu-l cunosteau pe Christos. Isi inncepea ziua cu rugaciune si mijlocea adesea pentru cei bolnavi care nu au avut bucuria de a cunoaste harul Lui Dumnezeu.
Dupa 12 ani de munca misionara au inceput sa apara roadele. La serviciile de inchinare multimile ascultau cu sete Cuvantul lui Dumnezeu. Cantecele pagane si dansurile au incetat prin sate. In schimb se puteau auzi cantarile de lauda si rugaciuni in Numele lui Isus. Au urmat multe botezuri, iar oamenii erau intr-adevar schimbati, lasandu-se de obiceiurile pacatoase. Trezirea era atat de mare incat mai multe triburi din jur au auzit de aceasta schimbare si au trimis mesageri ss cunoasca invatatura omului alb.
Evanghelia avea un mare succes, iar Robert era bine primit pe oriunde mergea. El a deschis satele din jungle africana, Evangheliei, a depasit multe greutatii, a predicat, a tradus, i-a invatat pe africani sa citeasca, sa scrie, sa cante, sa devina mai civilizati si sa se gospodareasca singuri. El a inaltat numele lui Christos si le-a prezentat paganilor salbatici, puterea harului si a milei lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru toti.
La 9 August, 1883, si-a tras pentru ultima data ceasul, si sub privirea prietenilor a spus cu o voce tremuranda: “For the last time,” pentru ultima oara”. Si asa a fost. A doua zi dimineata curajosul soldat al lui Christos a plecat sa fie pentru totdeauna cu Cel pe care L-a slujit pentru 88 de ani.
Robert a fost casatorit cu Mary, care l-a urmat si incurajat in toata lucrarea misionara. Impreuna au avut 10 copii. Fata lor cea mai mare, Mary a devenit sotia lui David Livingstone. Timp de peste 50 de ani Mary Moffat a imparttitit toate greutatile slujbei sotului, iar numele ei trebuie asociat cu al lui, in randul pionierilor lucrarii misionare din Africa de Sud.
Robert si sotia lui Mary, nu au renuntat niciodata la gandul ca ei indeplinesc lucrarea lui Dumnezeu ca misionari. Au inaintat impotriva tuturor circumstatelor dificile pe care le-au intalnit. Amandoi sunt un exemplu maret de credinta si perseverenta, pe care noi ca si crestini ar trebui sa luptam sa-l avem. Au ramas in istorie cuvintele pe care batranul Robert Moffat le-a rostit la intoarcerea in Anglia: “Omul e nemuritor pana ce isi termina lucrarea.”
Poate putini ati auzit pana astazi de Robert Moffat, insa oameni ca el, poate neinsemnati si de care lumea a uitat, aceati adevarati eroi ai credintei, cu inima plina de dragostea lui Christos, care au schimbat chiar cursul istoriei pentru popoare ai continente, merita sa le fie urmat exemplul. Si daca nu putem face lucrarea lor sa-i incurajam pe cei ce sunt chemati la aceasta.
Rev. Adrian Rusu