Amy W. Charmicheal (1867 – 1951) s-a nascut in Irlanda, intr-un mic sat, Millisile, fiind cea mai mare dintre cei sapte copii ai unei familii bogate. Tatal ei, David Charmichael, era proprietarul unei afaceri infloritoare care se ocupa cu macinarea granelor, si ca atare, Amy a fost eleva la unele dintre cele mai prestigioase scoli private.
Intr-o buna zi, pe neasteptate, viata a luat o intorsatura negativa, afacerea tatalui a esuat iar Amy a fost nevoita sa renunte la scolile private si lucrurile scumpe. Din cauza acestui esec in bussines, tatal ei s-a imbolnavit si a decedat. Ca urmare, Amy a parasit scoala, si a muncit alaturi de mama ei, Catherine, sa isi sustina familia, pe parcursul urmatorilor zece ani.
La sfarsitul unui serviciu religios, intr-o Duminica ploioasa si intunecata, la iesirea din biserica impreuna cu surorile si fratii ei, Amy a vazut o cersetoare care se apropia de ei. Imbracamintea acestei femei rupta si uda, iar picioarele erau acoperite de carpe pline de noroi. Amy a avut un sentiment de tristete si compasiune cand a privit la aceasta cersetoare. S-a indreptat spre ea sa o ajute, dar cand ceilalti membri ai bisericii au trecut pe langa ele, a avut un sentiment de jena, parca nu ar fi vrut sa fie vazuta in compania acestei femei, si si-a ascuns fata. Pe masura ce mergea alaturi de femeia saraca, a auzit o voce care i-a spus: “ Aur, argint, pietre pretioase, lemn, paie sau fan – toate vor fi testate cu foc, si lucrarea fiecaruia va fi incercata ca prin foc. Daca fundatia rezista, va primi rasplata”. Amy a realizat, ca desi a facut un gest frumos, inima ei nu era cu totul dedicata lui Dumnezeu. A decis de atunci sa nu se mai ascunda, sa tina capul sus, si sa nu se mai jeneze. Cand ajuns acasa, a deschis Biblia si a cautat cuvintele pe care le-a auzit. Atunci a ingenunchiat langa patul ei si i-a promis lui Dumnezeu ca in viitor va face numai voia Lui.
Mai tarziu, cand servea un ceai cu mama ei la un restaurant, a vazut o fetita mica care cersea, cu nasucul lipit de fereastra larga a restaurantului. Aceasta fetita a impresionat-o asa de mult ca a mai facut o promisiune lui Dumnezeu, aceea de a dona banii ei pentru orfani. Asa a inceput misiunea lui Amy.
La inceput s-a implicat in fiecare Sambata, mergand in zonele sarace impreuna ca Pastorul ei, hranind copii din familiile cu putine resurse materiale. Copii erau foarte saraci, dar doritori sa afle despre Dumnezeu cat mai mult. Amy i-a iubit asa de mult ca s-a mutat cu ei, dormind in paturi infestate cu insecte, numai sa poata fi cat mai aproape de ei. Impreuna cu aceste familii sarace, s-au rugat pentru construirea unei biserici, rugaciune care le-a fost ascultata.
Amy a inceput sa auda chemarea lui Dumnezeu de a imparti Cuvantul Evangeliei si in mjlocul altor natiuni. In ciuda faptului ca avea o boala care o tinea la pat de multe ori zile la rand, Amy a ascultat de Dumnezeu si a plecat in misiune in India. A vorbit despre Isus peste tot pe unde a calatorit in India, si nu a tinut cost de castele si sistemele de divizare sociala din India. A avut grija de fetitele indiene orfane, care nu erau dorite si de cele mai multe ori daruite la temple pentru prostittutie. De-a lungul celor cinzeci de ani de misiune, Amy a gazduit mii de copii orfani, oferindu-le hrana, protectie si educatie spirituala, in ciuda faptului ca viata ei era in mod constant in pericol.
Fetite ingrijite de Amy Charmichael in 1940
Ca urmare a daruirii ei pentru copii nedoriti, cu ajutorul lui Amy, in 1901 a fost creata fundatia –“Dohnavur Fellowship”, in partea de Sud a Indiei, care functioneaza si astazi. Copii o strigau “Amma” care inseamna “mama”. L-a mormantul ei, copii nu au pus o piatra funerara, ci o fantana de apa pentru pasari, iar numele inscriptionat a ramas “Amma”.
Mai jos aveti un colaj de fotografii de-a lungul anilor de la Dohnavur Fellowship:
Amy Charmichael a scris multe poeme si poezii laundandu-l pe Creatorul nostru, iar unul dintre citatele ei renumite este:
“Cineva poate darui fara sa iubeasca, dar nu poat iubi fara sa daruiasca”
“One can give without loving, but one cannot love without giving”
Monica Badulescu