Prin crucea-nsângerată

a ferestrelor de sus

se scurge lumina

tămâioasă şi dulce

peste genunchii aplecați.

Închid ochii.

Aripi de îngeri m-ating molatic

în pururi zborul lor

între cer şi pământ.

I-aud vocea vorbindu-mi

şi cuvintele se sapă

pe tabla inimii mele

cu degetul Lui,

iar lumina curge.

curge-nsângerată

din rănile aducătoare de viață,

deschise

în inima mea.

O, dimineață, dimineață de-april

cu răstigniri florale…

Mormântul, mormântul e gol,

iar lumina,

lumina curge-nsângerată

din inima mea.

Petru Lascău, Semnătura iubirii, Editura Casa Cărții, Oradea, 2005.