Chicago – trei convenții memorabile

La a 50-a aniversare a Convenției Bisericilor Penticostale Române din SUA și Canada, ne simțim îndemnați să privim în urmă la experiențele trăite în aceste eveniment, numit, pe bună dreptate, „cel mai mare eveniment românesc din afara granițelor țării”. Am făcut cunoștință cu Convenția în anul 1985, când am participat la evenimentul organizat de Biserica Penticostală Română din Chicago South. Pastorii bisericii de atunci, Sima Onciu și Gabriel Someșan, au făcut sacrificii deosebite pentru organizarea acelei întruniri. Au participat pe lângă cele trei biserici penticostale române din Chicago, biserici din Detroit, New York, Kitchener, Canada, precum și alte biserici. Dacă întrunirile în plenul convenției au militat, conform temei, pentru consolidarea unității și a dragostei frățești, ședințele pastorale au dovedit cât de fragilă era această dragoste și unitate. Lupta pentru putere și locurile din față era alimentată de un sistem centralizat de conducere, Convenția fiind structurată după modelul Cultului Penticostal din România. Pozițiile de conducere executivă, de la președinte, secretar, casier și membri în comitet, erau deosebit de râvnite. Alegerile și deciziile privind ordinarea de lucrători în biserici locale, fără acordul acestora, erau câteva din sursele permanente de tensiune.

Anul următor, 1986, biserica Philadelphia din Chicago, păstorită de George W. Galiș, s-a oferit să organizeze cea de-a 16-a Convenție. Lucram cot la cot cu pastorul Galiș la organizarea acestui eveniment și eram hotărâți să facem tot ce putem pentru implementarea unor schimbări radicale în organizarea acestui eveniment. Știam că dacă nu le vom face, evenimentul anual va avea de suferit sau se va stinge curând. Trebuie apreciată bunăvoința și maturitatea pastorilor români participanți la ședințele pregătitoare ale convenției, care au înțeles viziunea mea și au acceptat-o. Am deosebită considerație pentru bunăvoința cu care au primit propunerile mele, pentru maturitatea spirituală de care au dat dovadă pastorii: George W. Galiș, Sima Onciu, Gabriel Someșan de la Chicago, Petru Tivadar, Ionică Buia, Florian Lucaciu de la Detroit, precum și pastorul Augustin Costea. Împreună cu ei am votat desființarea sistemului de conducere al Convenției, fiind cu toții de acord că biserica locală care găzduiește evenimentul să asigure conducerea convenției doar pentru anul în care ea o organizează. Atribuțiile acestui sistem de conducere urmai să fie strict legate de eveniment și în niciun caz nu se putea amesteca în treburile altor biserici.

Același bord pastoral mi-a aprobat propunerea de primire în convenție a Bisericii Betania, exclusă de vechea conducere, care a interpretat că formarea unei noi biserici era „rupere de biserică”, fapt pentru care nu era primită în părtășia convenției.

Cea de-a 16-a Convenție a mai făcut un lucru remarcabil, care a dat o nouă direcție următoarelor convenții. S-a scos evenimentul din incinta bisericii organizatoare, închiriindu-se pentru prima dată, auditoriul Liceului Lake View din Chicago. Un loc neutru devenea mai atrăgător pentru participarea tuturor. În același timp, Convenția a fost organizată pe o temă. S-au tipărit pentru prima dată programe ale evenimentului și au fost invitați delegați din România. N-am putut desființa, însă, obiceiul nostru românesc de a da de mâncare participanților. Costul închirierii unui local și masa participanților nu se acoperea din colectele convenției, biserica urmând să rămână cu pagube financiare.

Modelul convenției din Chicago din 1986 a fost urmat de convențiile din Detroit și Portland, care au organizat evenimentul în tabere de vară ale denominațiunilor Church of God și Assemblies of God. A urmat apoi convențiile din Los Angeles și Chicago (organizată de Biserica Betania) care și ele au închiriat săli de sport și auditorii de licee.

În anul 1993, a revenit din nou rândul Bisericii Philadelphia din Chicago să organizeze Convenția. În ciuda unor crize interne și a unui sabotaj organizat (care a mers până la anunțarea bisericilor că evenimentul nu va mai avea loc), conducerea bisericii s-a mobilizat ca niciodată. A decis atunci să introducem câteva schimbări radicale. În primul rând am închiriat Centrul de Conferințe McCormik, care avea Teatru Arie Crown, care putea primi până la 4000 de locuri. Costul ridicat al închirierii ne-a condus la o altă schimbare radicală. Am introdus plata participării fiecăruia la acest eveniment. Cu toate că nu costa decât $10.00 accesul la toate serviciile Convecției și la masa de prânz oferită de Biserica Philadelphia, a fost o revoltă în toată regula împotriva noastră care „îi jefuiam pe frați”. Accesul la serviciile convenției era asigurat prin purtarea unui ecuson cu emblema convenției. Faptul că fiecare participant plătea intrarea asigura de acum posibilitatea ca orice biserică să poată organiza evenimentul. Anul următor a fost organizată Convenția de o biserică mai mică din Reading PA.

Convenția de la McCormic a dat tonul următoarelor evenimente care au fost la rândul lor organizate în Centre de Conferințe ceea ce a dat convențiilor un nou prestigiu și apreciere. Aceeași convenție din 1993, a o ferit un exemplu excelent de colaborare a corurilor bisericilor locale, care, pentru prima dată a folosit robe pentru coriști. Cântările corului dirijat de Cornel Ionuțescu și ale fanfarei, au rămas etalon pentru următoarele convenții. Tema convenției fiind „Lăudați pe Domnul!”, a facilitat folosirea pentru prima dată a unei grupe de închinare care a mobilizat întreaga audiență la o închinare deosebită.

Următoarea Convenție pe care am organizat-o cu Biserica Philadelphia din Chicago a fost cea din 1998. Locul închiriat a fost Teatru Rosemont, unde am introdus pentru prima dată proiecțiile video și am desființat mesele organizate pentru toți participanții, păstrând doar masa de prânz pentru pastori și soțiile lor. Desigur, am avut din nou parte de proteste, dar fiecare ne-am descurcat cu lista restaurantelor din zonă pe care am inclus-o în programul convenției. În felul acesta, bisericile organizatoare s-au eliberat de povoara cazărilor (oamenii făcându-și rezervări la hotelurile sugerate de organizatori) și a meselor pentru participanții tot mai numeroși ai evenimentului. Pentru toată lumea a fost organizat picnicul convenției, care a rămas ca un bun obicei păstrat de toți organizatorii. Convențiile Bisericilor Penticostale Române, a continuat în tot acești ani ridicând ștacheta calitativă a organizării, închinării și predicării Evangheliei, supravegheată de Consiliul Pastoral al Convenției.

Sunt încredințat că direcția pe care o are Convenția Penticostală Română, principiile care stau la baza organizării acestui eveniment, vor asigura o continuitate în anii care vor veni. Fiind un organism viu, Convenția menită să aducă glorie Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos și să contribuie la unitatea noastră de credință, va trebui să găsească noi schimbări creative de adaptare la condițiile mereu schimbătoare ale comunităților noastre românești din continentul nord-american. Dar, același Duh Sfânt care ne-a călăuzit pașii până acum în cei 50 de ani, va fi cu noi și în continuare.

Petru Lascău

Pastor și autor

Petru Lascău este un pastor îndrăgit pentru stilul său deschis și actual. A scris mai multe cărți pe care le puteți găsi pe site-ul petrulascau.com. Vă recomandăm și pagina Facebook, unde are o activitate constantă.

Scroll to Top