„Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.”

Efeseni 6:1

Trăim într-o lume în care se pare că totul este strâmb. Am vrea să îndreptăm lucrurile, dar în felul nostru. Totul am vrea să fie în favoarea noastră și după criteriile descoperite de mintea noastră. Nu mai vrem să ne raportăm la ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Au trecut anii aceia când mama și tata erau „dumneavoastră”, tata e „el” și mama e „ea”. Am fost extrem de șocat să aud că unii spun animalului din gospodăria casei: „dânsul’” sau „dânsa”, iar mama este „tu” și tată este tot „tu”. Am scăzut standardele la tot ceea ce noi avem de preț. Tânăra generație a uitat că fericirea este legată de a cinsti părinții.

Suntem tulburați până la maxim că unele guverne iau copiii de lângă părinți. Vor să-i crească ei mai bine. Guvernele nu vin însă să ne ia părinții sau bunicii. Îi dăm noi de bună voie celor 

ce construiesc așa zisele cămine de bătrâni. Plătim bani grei pentru asta. Uneori facem acest lucru plătind cu toată pensia lor pe care o au în urmă anilor grei de muncă.

Am întrebat pe un anume român: Ce fac părinții tăi? Răspunsul a fost: Nu prea știu! Când ai vorbit ultima dată cu ei? Aproape cu cinci ani în urmă. Oare putem să ne imaginăm câtă tristețe este în inima acelor părinți. Refuzăm să gândim la faptul că vom ajunge și noi zile când bătrânețile ne vor văduvi de multe binecuvântări ce le trăim azi.

Am auzit nu odată pe unii spunând: „Odată trecut de 50 de ani începi să te rostogolești la vale.” Pentru mine era ciudată o asemenea expresie. Timpul însă a trecut și am început mai mult să văd decât să înțeleg. Apar semnale de care te îngrijorezi. Ai vrea să le controlezi, dar nu prea reușești. Vrei să vorbești cu nepoții și nu le mai nimerești numele. Dacă încerci să-I pui la culcare de amiază, adormi tu înaintea lor. Nu găsești unde ai pus ochelari și arunci vina pe nepoți. Îți este necaz când unul dintre ei îți spune că ochelarii îi ai pe ochi. Lovești cu dreptul în stângul și ți se pare că ai făcut dintr-o dată 10 pași. Zilele trec mult mai repede decât atunci când erai un copil. Începi să încurci numărătoarea. Zilele trec atât de repede încât nu mai reușești să le numeri. E tot mai greu să ții minte zilele. Tot ceea ce mai ții minte este că e primăvară, vara, toamnă și iarnă. Toată muncă de o viață o dai să o administreze alții.

Rămâi doar cu niște nepoți pe care trebuie să-i înveți unele lucruri și să-i dezveți de alte. Începi să le încurci numele nepoților. Îi strigi pe toți până să nimerești cu cine vrei să stai de vorbă. Dacă încerci să te compari cu ei, ai impresia că ești o jucărie stricată pe care nu prea mai știe nimeni să o repare.

Indiferent ce vârstă au părinții tăi, ei trebuie să rămână aceeași: tata sau mama.

Iată ce putem face pentru ei:

• Să-i înconjurăm cu dragoste;
• Să-i iubim chiar în timp ce vedem că îmbătrânesc;
• Să-i iubim așa cum ne-au iubit ei în timp ce creșteam mari;
• Să-i lăsăm să vorbească, chiar dacă spun povesti repetate și să avem aceeași răbdare care o aveau ei cu noi când eram copii;
• Să-i lăsăm să se bucure de prietenii lor, așa cum ne lăsau ei pe noi…;
• Să-i lăsăm să se bucure de discuțiile cu nepoții lor, pentru că ne văd pe noi în ei;
• Să-i lăsăm să se simtă bine, să trăiască printre obiectele care i-au însoțit mult timp, pentru că suferă când simt că rupi bucăți din lumea lor;
• Să-i lăsăm să greșească, că de atâtea ori am greșit și noi și nu ne-au făcut niciodată de râs corectându-ne;
• Să-i lăsăm să trăiască și să încercăm să-i facem fericiți pe ultima parte a drumului care le-a mai rămas de parcurs;
• Să-le dăm mâna noastră, așa cum ei ni-au dat mâna lor când am început să facem primii pași;
• Să nu ne fie niciodată rușine să spunem oricui: „Aceștia sunt părinții mei”;
• Să nu-i lăsăm să verse lacrimi, ci mai degrabă să radem cu ei;
• Să nu uităm să arătăm lumii că dacă suntem cine suntem, se datorează lor;
• Să nu uităm să ne rugăm pentru ei așa cum ei s-au rugat pentru noi;
• Orice om poate fi înlocuit în slujirea lui, părinții niciodată;
• Să nu uităm să le spunem că nimic nu ne v-a despărți de ei;
• Va veni o zi când toți vom fi din nou împreună.

Rev. Ilie U. Tomuța