Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele! 

Psalmul 141:3

În Psalmul 141, împăratul David, vine înaintea lui Dumnezeu cu o urgență pentru a fi rezolvată. Era ceva care afecta relația lui cu Dumnezeu și cu oamenii.

„Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem! Pune Doamne o straja înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!”

Psalmul 141: 1 și 3

Era una din cele mai sincere rugăciuni ale lui David, era în afara puterilor lui de a rezolva această problemă. Există oameni ca și David care au în viața lor vicii ce nu le pot rezolva nicidecum. Toate eforturile lor nu ajută la nimic.

Îmi amintesc de un proverb românesc legat de cei ce nu pot renunța la băutură. „Iarăși beau, iarăși mă-nbat, iar o iau de la capăt.” În asemenea situații nu avem decât să apelăm la intervenția lui Dumnezeu pentru a ne veni în ajutor. Așa este și cu acest păcat numit BÂRFĂ.

Bârfă este bârfă indiferent că e în timpul zilei sau că e noaptea.

Ce este un bârfitor? Este omul care în loc să-și mărturisească păcatele lui face tot ce poate să le mărturisească pe ale altora. Blaise Pascal spunea: „Dacă toți oamenii ar ști ce spun ceilalți despre ei, n-ar mai există în lume nici măcar patru prieteni.”

Câteva proverbe din popor legate de bârfă.

• Bârfitorul este că un pantof vechi căruia limba nu-i stă niciodată la locul ei.
• Tot ce intră pe o ureche și iese peste gard este bârfă.
• Tuturor ne place să auzim adevărul, mai ales despre alții.
• limba de zece centimetrii poate ucide un om de doi metrii.
• Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură: pe cel ce bârfește, pe cel ce ascultă și pe cel despre care se bârfește.
• Nu toate femeile repetă zvonuri, unele le creează! 
• Cel ce seamănă buruieni să nu se aștepte să culeagă trandafiri!

Haide-ți să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre bârfă. Bârfă este un păcat și nu unul pe care să-l tolerăm. Acest păcat atrage după el multă suferință. De cele mai multe ori rănile ce le produce vor avea afect asupra noastră pentru întreaga viață. Acest păcat este ca și noroiul aruncat pe un perete proaspăt vopsit. S-ar putea să nu se lipească de perete, dar va lasă urme urâte. Poate cineva v-a spune: „Nu am văzut până acum niciun credincios pus sub disciplină pentru acest păcat. Cu siguranță că Dumnezeu nu rămâne nepăsător. Pe cel pe care îl vorbesc de rău, nu îl vorbesc din dragoste, ci din sentimentul opus acesteia: Procedând astfel, din ură și ranchiună, sunt un ucigaș (1 Ioan 3:14-15). 

Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină, și în el nu este niciun prilej de poticnire.

Sunt egoist și nemilos, atâta timp cât nu îmi pasă că omul va auzi și va suferi (Matei 5:7) 

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

Bârfitorul nu este temător de Dumnezeu și cu inima curată (Matei 5:8 – „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!)

Să nu uităm că bârfitorul subestimează Cuvântul lui Dumnezeu, care cere ca atunci când întâlnești pe cineva să inițiezi și să întreții o părtășie sănătoasă și demnă de un creștin.

---

Cu ani în urmă am primit un telefon. Era pe la miezul nopții.

– Alo!  Da, te-ai sculat, mă întreabă o voce de bărbat?

I-am răspuns că nici nu m-am culcat.

– Ei bine… Hai să-ți spun ceva ce o să te țină treaz toată noaptea. Ai auzit de fratele pastor?

Vorbea despre pastorul bisericii la care eram membri amândoi. Ceea ce mi-a spus timp de aproape o oră m-a otrăvit dea binelea. Mi-ar fi plăcut să-l pot opri pe fratele bârfitor, dar nu aveam câștig de cauză. Cred că dacă aș fi închis telefonul m-ar fi sunat întruna până dimineață. Nu puteam să înțeleg cum cineva poate vorbi atât de urât de pastorul lui. La un moment dat eram atât de obosit și de supărat că am hotărât să-l las să-și de-a tot veninul afară. Am impresia că am ațipit ascultându-i bârfele (sau poate am leșinat și nu mi-am dat seama). Când am crezut că s-a golit de toate vorbele rele, i-am urat noapte bună. Mi-ar fi plăcut să-mi spună și el mie la fel, dar ce te poți aștepta de la un bârfitor. Ceea ce țin minte este că nu am mai putut dormi deloc în noaptea aceea. Mă gândeam: „Dar dacă el are dreptate prin tot ceea ce mi-a spus?” Următoarea zi, trebuia să merg la lucru dar nu puteam. Eram total zdrobit.

M-am sculat de dimineață obosit și trist cum nu pot să explic. Am luat Biblia și m-am așezat pe podea începând să mă rog. Am cerut Domului să-mi de-a un răspuns, să știu ce să fac. Am rămas pe podea până ce Dumnezeu mi-a dat un răspuns. După o luptă în rugăciune am ales să deschid Cuvântul lui Dumnezeu și să încerc să mă liniștesc. Am deschis Biblia la Eclesiastul 7:21- 22 care spune în felul următor:

Nu lua nici tu seama la toate vorbele care ți se spun, ca nu cumva să auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci știe, inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alții.

M-am liniști ca și cum nu ar fi fost nimic. Noi românii avem un proverb care spune: „Ajunge o bată la un car de oale.” Cuvântul pe care mi l-a dat Dumnezeu din Scriptură, m-a făcut în primul rând să înțeleg că nu e bine să ascult la bârfe. În al doilea rând să-mi întreb inima dacă nu cumva altădată am făcut și eu la fel. Am mulțumit lui Dumnezeu pentru mesajul transmis.

Bârfă de la miezul nopții nu e bună, dar nici cea din timpul zilei nu trebuie băgată în seamă. Locul bârfitorului nu e printre creștini. Locul lui e în iad, dar îi trebuie puțin timp până să ajungă acolo.

Vreau să închei spunând apăsat: „Bârfă e un păcat și încă un păcat foarte mare.”

Fugiți de bârfitor. Lăsați-l să vorbească singur.