Scurt istoric al satului Mihai Bravu și începuturile bisericii penticostale din sat

Satul Mihai Bravu apare ca localitate în cadrul Regatului României după Primul Război Mondial. După Tratatul de la Trianon, României i se recunoaște dreptul de a stăpâni și administra atât Transilvania, cât și zona de Partium cu întreaga zonă a Crișanei. În acest context, la începutul anilor 1920 în județul Bihor statul român inițiază un amplu proces de echilibrare etnică a zonei de câmpie situată de-a lungul frontierei cu Ungaria. Astfel, sunt create localități complet noi cu etnici români, sau extinse localitățile preexistente cu cartiere noi, care cel mai adesea își păstrează și astăzi denumirile de colonii. Actualii locuitori ai satului Mihai Bravu sunt urmașii direcți sau de a doua generație ai unor etnici români din zona de munte a județului Bihor, cu precădere din jurul Beiușului. Urmare a așezării compacte a acestora în diferitele părți ale satului, în prezent pe zona de deal a localității locuiesc cei mai mulți cu rude în localitatea Roșia și Lazuri, în vreme ce în zona de vale a acesteia sunt mulți cei care au rude în localitățile Curățele, Finiș. Primii locuitori ai localității au primit pământuri date de Statul Român, care în primii ani de după Primul Război Mondial a realizat mai multe exproprieri, tocmai pentru împroprietărirea cu pământ a țăranilor care luptaseră în marea conflagrație mondială. Familiei de grofi unguri Teleki i-a fost expropriată partea din deal a localității. Pe 7 septembrie 1940 a avut loc un masacru: 20 de țărani români, printre care și doi copii, au fost adunați pe câmp și împușcați de soldați unguri. După acest trist eveniment, locuitorii satului au fost forțați de către noile autorități horthyste să ia calea refugiului. Majoritatea își amintesc de tristul refugiu în imobile improvizate în câteva localități din județul Timiș (satele Moșnița și Urseni). După al Doilea Război Mondial și recuperarea Ardealului de Nord de către România, foștii mihai-brăveni sau reîntors în satul lor, dar din păcate pentru cei mai mulți, agoniseala de o viață a fost distrusă, casele demolate de ocupația maghiară și curțile arate cu plugurile, livezile au fost tăiate pentru a nu mai lăsa nici o urmă de localitate românească. Azi satul Mihai Bravu face parte din Comuna Roșiori, o comună preponderant cu populație maghiară, comună în care din păcate și azi la 100 de ani de la înființarea localității populația română este marginalizată. În jurul anului 1941, 1942 în satul Mihai Bravu era o grupare de credincioși din Oastea Domnului, formată din 6 bărbați și 4 femei, ei se adunau prin case pentru a cânta și lăuda pe Dumnezeu. După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, au venit mai multe grupuri de frați penticostali din comuna Roșia, județul Bihor, pentru a le predica Evanghelia fraților din gruparea Oastea Domnului. Între ani 1946-1947 s-au întors la Domnul cu pocăință și au primit botezul în apă două familii, familia Mathiu Teodor și Ana, familia Tripon Teodor și Eva. Ei au părăsit Biserica Ortodoxă convinși fiind că viața de credință înseamnă pocăință, în urma pocăinței, botezul în apă și apoi Botezul cu Duhul Sfânt. Tot în aceeași perioadă s-a alăturat grupului de credincioși și fratele Popa Florian, dumnealui a venit de la biserica Baptistă, fratele Bica Ioan s-a pocăit tot în aceeași perioadă, a fost botezat în apă și a primit și botezul cu Duhul Sfânt. În anul 1948 se strângeau în casa fratelui Mathiu Teodor, de acolo s-au mutat în casa fratelui Tripon Teodor. În anul 1950 Dumnezeu a mai adăugat încă două persoane grupului de credincioși, pe surorile Pote Floare și Popa Maria. În anul 1950, fratele Tripon Teodor donează un teren la capătul grădinii dumnealui și grupul de frați se hotărăsc să construiască o casa din chirpici care să fie dedicată lui Dumnezeu drept Casă de Rugăciune. Construcția de la nr. 361 este și azi funcțională. În ea se adună și azi Biserica Penticostală din Mihai Bravu. În ani care au urmat, Dumnezeu mai adaugă Bisericii din Mihai Bravu frați și surori care l-au primit pe Dumnezeu, astfel, în anul 1951 opt persoane, în anul 1953, șase persoane, în anul 1957, nouă persoane. În prezent Biserica Penticostală din satul Mihai Bravu are un număr de 120 membri majori și peste 60 de copii. Locașul de închinare actual construit în anul 1950 și renovat în anul 1996, nu mai este încăpător, de aceea s-a decis construirea unui locaș nou locaș de închinare. Astfel în anul 2017, s-a achiziționat casa de la numărul 37, casă care a fost demolată și pe amplasamentul ei după multe piedici, s-a început în luna octombrie a anului 2020 construcția noului locaș de închinare.

Scroll to Top