Să capete trecere, dar, tinerii aceștia!

Întreabă pe slujitorii tăi şi-ți vor spune. Să capete trecere, dar, tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă, dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”

(1 Samuel 25:8b)

Când citesc cartea 1 Samuel, sunt anumite relatări care mă fac să simt o compasiune extraordinară pentru tânărul David care, deși chemat de Dumnezeu și uns de profetul Samuel să fie regele poporului Israel, în drumul lui spre tron, David experimentează din plin ce înseamnă să fii subestimat, denigrat, amenințat, hoinar, flămând, respins, dar, totuși, însoțit în mod unic de prezența și providența lui Dumnezeu.

Un episod stânjenitor pentru un rege este redat în 1 Samuel capitolul 25, când David ajunge în poziția de a cere resurse necesare existenței umane. Aflând de la oamenii locului despre faptul că Nabal este un om foarte bogat, David caută momentul potrivit pentru a-și prezenta nevoia și în plină sărbătoare a tunderii oilor, alege să trimită la Nabal un număr de zece tineri prin care-i cere bunăvoință.

Este cunoscut faptul că atunci când un om trece prin momente stânjenitoare, ar prefera să-și rezolve problema de unul singur și să nu afle nimeni. Dacă chiar nu se mai poate, cu rușine, se deschide până la urmă față de cei din familie, cerându-le ajutor. Din acest motiv, subliniind faptul că erau parte din aceeași seminție, David se adresează lui Nabal prin cuvintele, „dă, dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David…”. Ca „rob”, ești înclinat să te uiți la mâna stăpânului tău, anticipând că vei primi ceva, pentru că ai îndeplinit o anumită slujire. Ca „fiu”, te bazezi pe relația părintească, știind că dacă-i ceri tatălui tău o pâine, nu vei primi o piatră. Pe aceste considerente, David a apelat la inima și la poziția lui Nabal, stimându-l.

Mai mult, David nu-și trimite reprezentanții la Nabal într-o situație de criză, ci într-o vreme de sărbătoare, când Nabal avea tunsul oilor. Dacă în cultura noastră oamenii sunt gata să facă acte de generozitate la sărbători sau la evenimente special organizate, cu atât mai mult în cultura evreiască. Sărbătoarea era însoțită de belșug, de veselie, iar organizatorii întotdeauna pregăteau mâncare mai multă decât era necesar. De aceea, David a îndrăznit să-și prezinte nevoia la un moment în care nu era necesar ca Nabal să facă cheltuieli suplimentare, drept pentru care David nu are pretenții calitative sau cantitative cu privire la dărnicia lui Nabal. Însă, actul dărniciei nu are de-a face cu ce are sau nu omul, ci are de-a face cu inima. David, un om după inima lui Dumnezeu, îi cere lui Nabal „dă, dar… ce te lasă inima!” Însă, inima lui Nabal nu experimentase faptul că „pe cel ce dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu” (2 Cor. 9:7) și nu conștientizase exigența divină cu privire la resursele pe care le avem, căci din perspectiva lui Dumnezeu noi suntem ispravnici (1 Corinteni 4:2), iar El va evalua credincioșia noastră față de tot ceea ce ne-a încredințat.

Nabal evaluează cererea lui David fără niciun dram de empatie și face o afirmație foarte dureroasă, spunând: „astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni” (v. 10b); „să-mi iau eu pâinea, apa și vitele pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?” (v. 11).

Dragi cititori, sunt atât de mâhnită când aud frați creștini că se raportează la misionari cu aceeași atitudine pe care a avut-o Nabal față de David, rostind cuvinte precum: Astăzi sunt mulți tineri care sunt leneși, cărora nu le place să lucreze, nu au interes de a-și clădi un viitor și preferă să se plimbe! Prin urmare, de ce să susținem financiar niște oameni despre care nu știm nimic?

Chiar? Evaluarea unui misionar nu trebuie să fie făcută în acest fel! Chiar astăzi am avut interviu pentru admiterea la Centrul Român de Studii Transculturale (CRST) a unei tinere care, la momentul în care a primit chemarea la misiune, ne-a scris următorul e-mail:

Mă numesc Emanuela S., sunt din Arad și aș dori să primesc informații cu privire la înscrierile în cadrul CRST-ului. Dumnezeu a lucrat la inima mea, mi-a vorbit cu privire la planul Său pe care îl are pentru mine, însă cercetarea profundă pentru misiune a avut loc în timpul cursului Kairos. Sunt hotărâtă să urmez acest drum, să ascult de Dumnezeu în toate.

În viața mea a avut loc nașterea din nou, sunt botezată în apă și cu Duhul Sfânt. Am 26 de ani, iar ca profesie sunt asistent medical generalist și de șase ani lucrez într-o clinică privată. Sunt gata să renunț la locul meu de muncă pentru a putea urma acest drum. Sunt convinsă că este voia Domnului, nu mă îndoiesc de acest lucru.

Să nu uităm că orice situație este evaluată de ambele părți implicate, de observatori și mai cu seamă, de Dumnezeu. David evaluează răspunsul lui Nabal și-și exprimă vizibil nemulțumirea și frustrarea. Din cele auzite, Abigail evaluează și ea atitudinea lui Nabal, iar prin generozitatea ei oferită pe ascuns, devine canalul prin care binecuvântarea lui Dumnezeu este revărsată peste viața ei și peste viața regelui. Însă, și Dumnezeu evaluează situația și decide ca să-l scoată pe Nabal din rolul de ispravnic al resurselor în baza cărora era bogat și faimos.

Dragi cititori, bunăvoința trebuie arătată tuturor oamenilor, dar mai ales celor din familie. Dacă naționalitatea noastră este de români, haideți să nu ne neglijăm responsabilitatea de a face bine și de a susține în lucrare pe puținii lucrători români care sunt implicați acum în Marele Seceriș.

Misiunea Genesis a adoptat atitudinea lui Abigail, iar tinerii studenți, tinerii misionari, lucrarea CRST au căpătat trecere înaintea bordului Misiunii Genesis, drept pentru care în scrisoarea de informare din luna iunie, CRST a putut scrie:

Odată cu încheierea acestui an școlar, avem multe cuvinte de mulțumire pentru că în toate nevoile financiare ale școlii Domnul a fost credincios și ne-a purtat de grijă. Donații mai mici sau mai mari au venit de la pensionari și copii, biserici și profesori, prieteni și organizații. Nu sunt frecvente ocaziile când unii dintre acești parteneri ajung să ne viziteze la campus, dar în ziua de 17 mai am avut bucuria de a-l avea la capelă pe fratele Ilie-Uțu Tomuța, directorul Misiunii Genesis din Chicago. Dumnealui a înmânat școlii un certificat de apreciere pentru buna colaborare pe care o avem, a oferit studenților și echipei un cadou pentru nevoi personale și a semănat în viziunea școlii de a renova clădirea campusului. Îndemnați de apostolul Pavel să-i prețuim mult pe cei care se ostenesc între noi, am marcat acest moment cu un simbol de apreciere față de Misiunea Genesis și cu rugăciune pentru toți susținătorii școlii.”

Asemenea binecuvântării pe care Abigail a primit-o în urma generozității ei, ne rugăm ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste toți cei în fața cărora tinerii misionari au căpătat și vor căpăta trecere.

avatar

Ileana-Ina Hrișcă

Director Executiv CRST

Director Executiv al Centrului Român de Studii Transculturale, Agigea, Constanța, România.

Scroll to Top