David Brainerd a fost unul din primii misionari americani. Un barbat care a luat in serios viata de crestin, si care a inteles ca trairea in sfintenie si vestirea Evangheliei sunt esenta vietii ucenicului lui Christos. Un mare evanghelist spunea sute de ani mai tarziu: “Brainerd a fost acela care m-a invatat sa postesc si sa ma rog. Am invatat ca lucrurile mari pot fi realizate mai degraba printr-o partasie zilnica cu Dumnezeu, decat prin predicare. Un om care a avut o dragoste imensa pentru suflete, singura si marea lui dorinta a fiind sa traiasca in intregime pentru Dumnezeu.”
David Brainerd s-a nascut in 1718, intr-o familie de crestini puritani din statul Connecticut. Pe cand avea noua ani si-a pierdut tatal, iar la 14 ani a devenit orfan de amandoi parini. La varsta de 21 de ani a experimentat convertirea, devenind apoi unul din cei mai mari sustinatori ai noii treziri evanghelice, cunoscuta ca Marea Trezire. Desi avea o sanatate subreda, fiind mereu slabit, obisnuia sa se roage ore intregi, sa studieze Scriptura si sa posteasca zile la rand. Pasajul lui preferat era Ioan 7:37-38 “Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie,” cum zice Scriptura. Una din cele mai intalnite expresii, gasite in jurnalul sau a fost promisiunea de a fi in intregime al Domnului, pentru totdeauna devotat slujirii Sale.
Imediat dupa convertire a intrat la colegiul Yale, pentru a studia teologia; unde a fost un student excelent, insa a fost trimis acasa in anul al treilea, deoarece s-a indoit de starea spirituala a unuia din profesorii sai. Cu toate acestea a fost acceptat si apoi trimis ca misionar la indienii americani “pieile rosii”, de catre Societatea Misionara Scotiana. Avea atunci 25 de ani.
Din acest moment, David Brainerd, si-a dedicat viata pentru castigarea comunitatilor de indieni din nord-estul Americii, fiind convins ca lucrarea sa a fost inspirata de Dumnezeu. “Dumnezeu, nu predicatorul sau ascultatorul, va misca sufletele oamenilor, prin cuvintele Sfintelor Scripturi”, obisnuia sa spuna el.
Cea mai mare parte din lucrarea sa a fost facuta prin rugaciune. “Ah, o ora cu Dumnezeu intrece infinit toate placerile acestei lumi!” Era deseori singur, in inima padurii, petrecand zile intregi in rugaciune, rugandu-se simplu ca puterea Duhului Sfant sa vina peste el, intr-un asa fel, incat indienii sa nu poate refuza mesajul Evangheliei.
Greutatiile misiunii l-au facut mai devotat. Pentru orice lucru, pentru orice problema, el mergea in fata Domnului. Mergea in padure si acolo cu fata la pamant agoniza pentru sufletele indienilor. Chiar pe timp rece, camasa ii devenea uda de transpitatie in timpul rugaciunii. Uneori petrecea toata noaptea in rugaciune. Era slabit dar cerea ca puterea lui Dumnezeu sa lucreze prin el. Si Dumnezeu a lucrat. A fost martor la zeci de convertiri ale indienilor. El declara ca, uneori, chiar si cele mai impietrite inimi erau obligate sa se plece inaintea harului lui Dumnezeu. Iar cand erau la rugaciune, toti se rugau si strigau dupa mila din toate partile. Pentru cine ii cunostea, era o scena minunata sa-i vezi pe indienii care pana ieri, alaltaieri erau betivi si idolatri, iar acum stateau implorand mila lui Dumnezeu. Cu atata putere lucra Duhul Sfant intre ei.
Efortul depus, lipsa de hrana potrivita, precum si faptul ca, de multe ori, in calatoriile sale misionare, de la un trib la altul, dormea pe pamantul rece, toate acestea au dus la inrautatirea tuberculozei de care suferea. Din zi in zi a devenit tot mai slab. Tusea era constanta, avea mari dureri in piept si scuipa sange. Fiind incapabil de a-si mai indeplini lucrarea s-a hotarat sa plece in New England, la niste prieteni. Dupa scurt timp a fost chemat in casa faimosului predicator si teolog Jonathan Edwards, deoarece era logodit cu Jerusha, fiica acestuia. A fost foarte bine ingrijit, insa boala era mult prea avansata ca sa se mai poata reface.
Pe patul de moarte, David Brainerd, a scris fratelui sau urmatoarele cuvinte: “O spun acum, cand sunt pe moarte, ca pentru nimic in lume nu mi-as fi trait altfel viata. O, momentul glorios se apropie! Am dorit sa-L slujesc pe Dumnezeu in chip desavarsit. Daca as fi avut o mie de suflete, toate le-as fi dat lui Dumnezeu. E o mare mangaiere pentru mina sa stiu ca am facut ceva pentru Dumnezeu in lumea aceasta. E ceva putin si-mi pare rau ca nu am facut mai mult.”
In data de 9 Octombrie 1747, David Brainerd, a plecat acasa la Domnul. Avea 29 de ani. Jerusha, logodnica lui, a murit la nici cinci luni dupa aceea. David Brainerd, a trait o viata scurta, insa partasia sa cu Domnul si devotamentul sau in castigarea altora pentru Mantuitorul continua sa inspire pe multi. David Brainerd, este un exemplu se sfintire personala si devotiune fata de Dumnezeu, lasand totodata un impact puternic asupra viziunii de misionariat si slujire crestina.
Inspirat de trairea lui David Brainerd, Jonathan Edwards, si-a petrecut ultimii opt ani din viata ca misionar printre indieni. William Carey, recunoscut ca parintele misiunii moderne, a pretuit asa de mult istoria vietii lui Brainerd incat i-a incurajat pe colegii lui de slujire s-o citeasca de trei ori pe an. John Wesley i-a indemnat pe toti predicatorii din vremea lui sa studieze cu atentie viata lui Brainerd si sa-i urmeze exemplul. Henry Martyn, a citit viata lui si aplecat in India, Robert McCheyne, a plecat misionar printre evrei. Jim Eliot in America de Sud. Toti acestia au marturisit in egala masura respectul pe care-l au fata de David Brainerd.
Fie ca viata acestui remarcabil om, scurta, dar atat de implinita, sa ne incurajeze si sa ne inspire la un devotement si mai mare pentru Dumnezeu si pentru misiune.
“Daca as fi avut o mie de suflete, toate le-as fi dat Domnului! – David Brainerd
Rev. Adrian Rusu