Da, este adevărat că suntem din nou pe platforma unui an nou, un an despre care nu știm nimic. Poate fi mai bine sau poate fi mai rău. Pe porțile unora încă stau spânzurate coroane luminate cu tot felul de beculețe. În jurul geamurilor licurici artificiali, de diferite culori care au menirea să atragă atenția trecătorilor în toată perioada de sărbători. Încăperi decorate încă cu pomii de Crăciun plini de lumini. Aproape la fiecare casă stă afară în frig acoperit de zăpadă un Hristos din plastic. E cuminte. Nu scoate o vorbă măcar. În câteva zile v-a fi mutat din nou într-o magazie sau va fi aruncat în containerul de gunoi, lângă un pom de Crăciun pleșuv, lipsit de tot ceea ce îl făcea să arate frumos pentru câteva săptămâni. Probabil că pe unii din ei au mai rămas câte ceva de care oamenii avuți nu mai au nevoie. Oamenii săraci ce încă sunt pe străzi se vor bucură când vor deschide containerele și vor găsi poate un cozonac mucegăit, o bucată de carne rămasă de la mesele celor ghiftuiți sau poate chiar o hăinuță, un pantalonaș ce se potrivește de minune pentru copiii lor sau poate chiar un pantof, dar fără pereche. Poate, cine știe, câte alte lucruri cu care omul sărac vine acasă bucuros, mai bucuros ca cel ce le-a cumpărat cu ocazia Crăciunului.

E posibil că unii nici să nu se fi trezit din amețelile băuturilor tari. Zilele următoare vom vedea din nou oameni care vor arata ca verzele murate, supărați că a trecut Crăciunul. Au avut Sărbătoare de Crăciun, dar fără Hristos. Străzile devin supărăcioase. Nu mai sunt lumini, nu mai sunt cântece, nu mai sunt zile libere. Acel Moș Crăciun mult așteptat a plecat speriat parcă de anul ce vine. Ne-am făcut urări de Crăciun și de Anul Nou că și cum ele ar fi în cămările noastre gata să le dăm oricui le vrea. Doamne, să fie oare acestea Sărbătorile adevărate!? Ne este teamă. De ce oare? Pentru că nu ne-am concentrat pe mesajul venit din cer: „Nu va temeți…”

Trebuie să luăm totul de la început. Dăm buzna în magazine să vedem dacă nu găsim ceva la reducere. Poate un alt Hristos mai ieftin decât cel din anul care a trecut. Decorații la jumătate de preț. Umplem desagile aducându-le acasă pentru a le înlocui pe celelalte. Facem acest lucru an după an. Am vrea să știm dacă în anul în care intrăm o să fie mai bine sau o să fie rău de tot? Oare oamenii vor deveni mai buni sau mai răi? Ne vom apropia mai mult de Dumnezeu sau Îl vom ignora prin tot ceea ce facem? Ne vom închina cu adevărat Lui sau doar așteptăm din nou un alt Crăciun în care doar să colindăm? Îl vom lasă pe Dumnezeu să se implice în planurile noastre sau Îl vom gonii ca pe unul care nu mai are ce căuta printre noi.

Vom avea tot ce ne trebuie sau se vor înmulți săracii, cei ce stau cu mâinile întinse la intrarea în magazine sau la ieșirea din magazine? Mâna lor întinsă ne transmite un mesaj pe care îl ignorăm mereu și mereu. Vor să ne spună că ei nu au avut Crăciun. Ei sunt ai nimănui. Ei nu vor bancnotele noastre de $100, ei vor să vadă dacă nu cumva ne-a mai rămas ceva mărunțișuri prin buzunare? Ar vrea și ei să se bucure de o bucată de pâine, să-și astâmpere foamea. Ar vrea să întâlnească pe cineva care are o cămașă în plus, o pereche de pantofi ce mai pot fi purtați. Ce ar fi să ne oprim doar puțin din goana zilnică și să vedem ce fel de oameni se mișcă în jurul nostru? Ce voci de copii se aud strigând în spatele nostru? Țara noastră e plină de copii orfani, de copii ai străzii. Unii copiii orfani și-au pierdut părinții prin metropolele mari ale vestului sălbatic unde au plecat să câștige o bucată de pâine mai bună, iar apoi au uitat că acasă a rămas familia în sărăcie cumplită. Copiii din junglele africane încă se hrănesc cu rădăcini de copaci sau șoareci de câmp. Copiii din lumea a treia sunt deshidratați din cauza lipsei de apă. De la inima lor și până la inima noastră e distanță mult prea mare. Mereu și mereu sunt expuși pe ecranele noastre de televizor. Ei nu se sinucid ca cei din lumea prosperă. Ei suferă în tăcere.

Cu ani în urmă, soția evanghelistului American Billy Graham a spus: „Dacă Dumnezeu mai întârzie mult, va trebui să-și ceară iertare de la Sodoma și Gomora.” Suntem în Noul An. Vă vine să credeți? Ce ne-am propus pentru acest an? Dumnezeu caută oameni pe care să-i implice în lucrarea de evanghelizare a lumii, oameni cu inimi deschise pentru cei în nevoie, oameni care să aline dureri ale celor supuși bolilor. Bolnavii au mai mare nevoie de oameni care să știe să aline mai mult durerile sufletești decât cele trupești. Tu poți fi un asemenea om. Îngenunchează înaintea Lui și spune-i: „Sunt aici să-ți stau la dispoziție cu tot ce am cu tot ce sunt în anul 2022.”

Dumnezeu are nevoie de tine și de mine.

Cu noi doi El v-a face minuni.

TU FĂ CE POȚI, EU FAC CE POT, IAR DUMNEZEU VA FACE CEEA CE NOI DOI NU PUTEM FACE.

Spune-I DA din toată inima și El te va binecuvânta cum niciodată nu te-ai gândit.

Rev. Ilie U. Tomuța