CAPU’ SUS!

De fiecare dată când merg la frizer mi se spune: „Ține capul sus.” Asta va conta mult pentru cum voi fi tuns. Dacă la final voi comenta, frizerul v-a spune: „Te-am rugat de câteva ori să ții capu’ sus.”

De fapt, mesajul meu nu are de-a face cu frizerul, ci cu faptul că trebuie să-mi încep ziua ținând capul sus. Trăim într-o lume în care umblăm cu capetele plecate. Trecem unul pe lângă celălalt fără să ne vedem. Punem capul în pământ și tragem obloanele. Nu mai vedem și nu mai auzim ce se întâmplă în jurul nostru Nu greșesc dacă spun că am intrat în anul 2021 cu mai multă spaimă decât în cel precedent. Statisticile ne spun că suntem într-o lume în care tot a treia, a patra persoană strigă de foame, tot a doua a treia persoană strigă de sete, o lume în care fiecare individ strigă: „MIE FRICĂ.” De ce? 

Cărăm în spate desagi cu probleme grele, probleme nerezolvate, păcate nemărturisite, păcate de care numai noi și Dumnezeu știm. Am devenit atât de indulgenți cu noi înșine încât am depășit de mult măsură bunelor maniere. Multe păcate le numim greșeli sau unele din ele le numim chiar virtuți (asta în traducerea nouă a secolului 21). Ne frământăm zilnic pentru a descoperi o formulă magică prin care să schimbăm lucrurile în bine. Facem noi juruințe, schimbăm liderii, ne mutăm în alte orașe, schimbăm biserica și, nu în ultimul rând, unii își schimbă și partenerul de viață lăsând copiii să-i crească sărmanii bunici sau orfelinatele. În loc să îmbunătățim situațiile, noi le agravăm tot mai mult fără să descoperim o formulă magică. De fapt, nici nu avem nevoie de ceva magic. Noi avem nevoie de cu totul altceva. Avem nevoie de o „Persoană” care să ne schimbe caracterul, de cineva cu puteri supranaturale care să rostească în dreptul nostru „păcatele îți sunt iertate” (Matei 9:2, „du-te dar, să nu mai păcătuiești”) sau „scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă” acasă la ai tăi, la ai tăi care au nevoie de tine. De așa ceva avem nevoie.

Suntem în direcție greșită, în direcție opusă cerințelor lui Dumnezeu. Un proverb românesc spune: „Încotro te uiți, întra-colo mergi”.

„Dacă privim la lume, vom fi umpluți de suferință. Dacă privim la noi înșine, în interiorul nostru, vom sfârși în depresie. Dar dacă privim la Hristos, vom avea pace.”

Corrie ten Boom

Am auzit despre un bărbat care a hotărât să facă o călătorie călare pe un catâr. A pregătit catârul punând pe el tot ceea ce avea nevoie pentru acea călătorie după care a încălecat pe catâr. Partea proastă e că a încălecat invers pe catâr. Cineva văzându-l i-a zis: „Hei, vezi că ai urcat invers pe catâr!” Răspunsul a fost: „De unde știi tu în ce direcție vreau să merg…?” Sarmanu’, a confundat catârul cu o mașină de ultimul tip care merge și înainte și înapoi. Vai de noi! Suntem într-o lume care nu mai știe în ce direcție merge! Fiecare călare pe catârul nostru credem că putem merge încotro vrem și cum vrem. Ce mă șochează însă pe mine că măgarul pe care călărim nu merge nici bătut în direcția în care noi vrem. El aude vocea lui Dumnezeu, noi nu o mai auzim precum Balaam de altă dată. Ne întrebăm: „Cei de făcut?” Luptăm cu viața în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare secundă și am vrea să câștigăm fiecare bătălie. Dar uneori eșecurile își spun cuvântul. Ne întrebăm ce am greșit? Unde anume am greșit? Unica soluție este de a descăleca de pe catârul pe care ne-am urcat și a ne așeza pe direcția bună ținând capul sus și privirea ațintită spre Cel ce ține universul în mâinile Lui. Biblia îl numește „Căpetenia desăvârșirii noastre” (Evrei 3:1-2). Motivația biblică pentru care ni se cere acest lucru este una foarte sigură:

„El a fost credincios Celui ce L-a rânduit…” Asta ni se cere și nouă. Am uitat că fără de Isus Hristos, nimic bun nu putem face. Domnul Isus Hristos știe de ce suntem noi în stare când vrem să facem lucrurile fără ajutorul Lui. De aceea, fără să ne umilească ne-a atras atenția spunându-ne că singuri nu putem face nimic bun. Fără ajutorul Lui umblăm ca niște creștini împiedecați de ambele picioare.

Corrie ten Boom spunea:

„Dacă privim la lume, vom fi umpluți de suferință. Dacă privim la noi înșine, în interiorul nostru, vom sfârși în depresie. Dar dacă privim la Hristos, vom avea pace.”

Apostolul Pavel a descoperit această mare realitate și de aceea el afirmă cu toată umilința: 

„Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

El a descoperit că viața funcționează mai bine atunci când doar ne aruncăm privirea asupra lucrurilor, dar ne-o ațintim în permanență la Isus Hristos.

Îmi place mult ce ne-a lăsat scris Hudson Taylor:

„Am fost creați pentru a câștiga bătăliile, nicidecum de a le pierde.”

„Am fost creați pentru a câștiga bătăliile, nicidecum de a le pierde.”

Hudson Taylor

Fiecare zi trebuie să o începem ridicând capul și ținând privirile îndreptate spre Isus Hristos, Căpetenia desăvârșirii noastre.

Rev. Ilie U. Tomuța

avatar

Rev. Ilie U. Tomuța

DIRECTOR GENESIS MISSION

Uțu Tomuța este căsătorit cu Mariana și au doi copii. Coordonează Misiunea Genesis și Revista Genesis. Scrie jurnalul online „Din viața de zi cu zi” în care publică săptămânal texte scurte pentru suflet și minte.

Scroll to Top