Această nu este o întrebare, ci o afirmație pe care o auzim tot mai des în societatea în care trăim. Suntem confuzi și ne întrebăm de ce. Răspunsul este sigur: Am acceptat să spunem că „ESTE NORMAL SĂ NU FII NORMAL!” Cuvântul „normal” împreună cu toate sinonimele și derivatele lui este extrem de prezent în limbajul nostru de fiecare zi. E un cuvânt pe care îl rostim de nenumărate ori. Societatea și psihologia vremurilor în care trăim ne obligă de foarte multe ori să dăm impresii greșite celor din jurul nostru. Dacă cineva ne spune că nu suntem „normali” nu ne mai intrigă, ci răspundem cu „E normal” sau în termini moderni spunem că e la modă să faci parte dintre cei ce nu sunt normali. Asistăm la o confruntare cu forțele iadului întruchipate în diferite forme ale așa zise „lumii moderne”. Ce vedem nu vedem și ce auzim nu auzim.
Visăm cu ochii deschiși că mâine o să fie mai bine și acel mâine a adunat peste noi zile multe și ani mulți în care nu ne mai recunoaștem noi înșine cine suntem. Suntem într-o lume în care începând de la copii până la cei cu perii cărunți suferă din cauza decăderii morale, o lume în care copiii nu mai sunt o binecuvântare, ci sunt priviți ca ceva în plus, ca o consecință nedorită a relațiilor intime dintre cei doi așa zis „soți” Orice altă vietate e bine primită în sânul familiei, dar nu copiii. În locul unui copil care zâmbește, sau rostește primele cuvinte de tati sau mami, se preferă un câine care să latre sau o pisică care să miaune, un șobolan cu dungi sau un șoarece rău mirositor, o șopârla care se târăște prin fața ochilor noștri fără a ne deranja viața.
Bătrânii au devenit fără nici o valoare. Nu mai au nici valoarea unei mobile antice. O lume în care multe familii mai stau împreună nu pentru că se iubesc, ci pentru că nu se știe cui va decide tribunalul să rămână reptila, șobolanul, câinele sau pisica.
Doamne ce urâțenii, ce soi de demoni mișună pe lângă noi în fiecare zi și lumea nu vede și nu aude. Rostim din răsputeri: „Este normal să nu fii normal.” Stăm la același troacă cu porcul mâncând roșcove ce nu ne sătură, ci ne face să guițăm ca ei, să facem că toate orătăniile. De ce? Pentru că am acceptat să nu mai fim normali. L-am alungat pe Dumnezeu din inimile noastre, din familii, din școli și ce este mai tragic că luptăm din răsputeri să-L alungăm din propria CASĂ și biserică unde „urâciunea pustiiri” a preluat locul sfânt. „Este normal să nu fii normal”. Emerson spunea că: „Educația este ceea ce mai rămâne, când tot ce se învață la școală se uită.” Despre ce școli vorbim azi? Școli în care dacă dai semn că ești normal, cei din jur te etichetează că nu ești normal. Suntem înconjurați de oameni debusolați, de familii distruse, părinți divorțați, copii abandonați sau unii închiși în case mari cu conforturi extravagante cu ecrane de televizor cât pereții, în față cărora copiii noștri aiurează vizionând tot ce poate fi mai murdar pe lume.
Milioane de copii ce trăiesc cu un gol imens în ei, cu nimic mai puțin decât părinți care i-au adus pe lume. Mai este oare speranța să devenim normali? Există. Este una singură. Cea pe care a avut-o fiul risipitor care și-a venit în fire, a dorit să fie din nou normal cum era altădată în casă tatălui, unde avea de toate. El și-a venit în fire și a acceptat să se întoarcă acasă la tata unde avea tot ce-și poate dori un om normal. Câtă vreme mai strălucește soarele pe cer mai este speranță.
Întoarcerea acasă la „TATA” poate transformă societatea noastră în oameni normali.
Fă ceea ce poate nu ai mai făcut de multă vreme sau poate niciodată. Îngenunchează înaintea lui Dumnezeu cerându-I iertare pentru că ai acceptat ceea ce lumea spune: „E normal să nu fii normal”. Sângele lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, îți poate curăți viață și să devii un om normal, un om de care Dumnezeu se va putea folosi pentru tot restul vieții.
Dorești o schimbare reală? Misiunea Genesis îți oferă ajutor.
Suntem gata să ne rugăm împreună sau să-ți oferim o Biblie din care poți învăța cum să devii un om cu abilități normale, un copil a lui Dumnezeu destoinic pentru orice lucrare bună. Suntem gata să-ți recomandăm o biserică unde să te poți bucura și în care să te dezvolți ca un om cu adevărat normal. Nu e deloc normal să nu fii normal.
O întrebare simplă, dar la care poți răspunde sincer sau nesincer: „Cum ar fi lumea dacă toți ar fi ca tine?”
Rev. Ilie U. Tomuța
DIRECTOR GENESIS MISSION
Uțu Tomuța este căsătorit cu Mariana și au doi copii. Coordonează Misiunea Genesis și Revista Genesis. Scrie jurnalul online „Din viața de zi cu zi” în care publică săptămânal texte scurte pentru suflet și minte.