Întruparea lui Hristos – Cadoul Lui! Întruparea Evangheliei – Cadoul nostru!

„Poți să dăruiești fără să iubești, dar este imposibil să iubești fără să dăruiești.”

Victor Hugo

Sunt situații când trebuie să faci un cadou, chiar dacă nu ai nicio relație cu persoana căreia i-l dăruiești, dar sunt și situații în care îți dorești să oferi un cadou tocmai pentru că prețuiești mult persoana care-l va primi.

Antropologii au observat că oferirea cadourilor este o formă de exprimare a dragostei care traversează barierele culturale. În cartea Cele cinci limbaje ale dragostei, Gary Chapman spune că un cadou este un lucru care îți vorbește despre persoana care ți l-a oferit și îți spui ‘s-a gândit la mine’ sau ‘și-a amintit de mine’. Pentru a oferi un cadou trebuie să te gândești la persoana căreia i-l vei dărui. Și nu-i suficient faptul că în mintea ta a fost un gând pentru acea persoană, ci mai important este faptul că acel gândul s-a concretizat într-un cadou care este oferit din dragoste.

Pastorul Robert Morris afirmă că noi ca oameni ne asemănăm cel mai mult cu Dumnezeu atunci când dăruim. Prin urmare, versetul din Ioan 3:16 reflectă modelul suprem de relaționare: Dumnezeu a dat… și a dat ce-a avut mai scump!

Momentul în care omenirea a primit acest Cadou continuă să fie celebrat de creștini în fiecare an. Astfel, cu ocazia sărbătorii Nașterii Mântuitorului, preluăm modelul divin de relaționare la cei dragi și oferim cadouri.

Probabil că cel mai bun răspuns la Marele Cadou este Marea Trimitere. În cartea sa, Să se bucure popoarele, John Piper argumentează că odată cu venirea lui Isus Hristos, a început o nouă eră. Poporul lui Dumnezeu se zidește și se înalță din nou, în așa fel încât să nu mai dea greș în slujba sa de a ajunge la națiuni. În această nouă eră, Dumnezeu nu va lăsa ca poporul Lui să-și neglijeze misiunea. El formează o Biserică pentru ca ‘rămășița de oameni să caute pe Domnul’. (Fapte 15:17)

În concluzie, nu avem permisiunea de a aștepta instaurarea deplină a Împărăției lui Hristos lenevind, cu brațele încrucișate și cu ochii închiși la nevoile lumii din jurul nostru. Din momentul în care se naște o biserică, apostolul Pavel se așteaptă ca modelul său de slujire să fie reprodus. Astfel, le scrie tesalonicenilor nu despre ceea ce și-ar dori să vadă la ei, ci despre ceea ce este evident deja: v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți.(1 Tesaloniceni 1:10)

Prin urmare, din momentul nașterii din nou, credinciosul trăiește sub tensiunea „activ-pasiv”. Da, așteptarea revenirii Domnului poate părea o experiență pasivă, însă, când în așteptarea Mirelui creștinii sunt activi și se implică în diferite forme de slujire, se naște o combinație, care, din perspectiva lui John Stott, ne va feri atât de îngâmfarea celui care crede că poate face totul, cât și de pesimismul celui care crede că nu poate face nimic.

Dumnezeu este un Dumnezeu generos și a continuat să dăruiască însoțind lucrarea ucenicilor. A trimis Duhul Său care este oferit tuturor celor care îl cer. (Luca 11:13) Mai mult, Duhul Sfânt are daruri pe care le dă fiecăruia după cum voiește, pentru a se împlini toate lucrările Sale. (1 Corinteni 12:4-7)Nu în cele din urmă, Dumnezeu răsplătește tuturor celor care vor fi lucrat cu dedicare în Marele Seceriș. Autorul epistolei către Evrei vorbește despre „o mare răsplătire” (Evrei 10:35), apostolul Pavel despre „cununa neprihănirii” (2 Timotei 4:8), apostolul Iacov despre „cununa vieții” (Iacov 1:12), iar apostolul Petru despre „cununa slavei” (1 Petru 5:4). Isus a afirmat că răsplata începe în această viață și continuă în cea viitoare, nu  este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică. (Luca 18:29-30)

Wilbur M. Smith a scris: Tema aceasta a răsplătirilor pe care le vor primi în cer cei credincioși este pomenită rareori în biserici, însă acest subiect este o sursă de bucurie şi un îndemn la seriozitate. El ar trebui să servească drept motivație pentru o mai mare sfințenie în viața fiecăruia dintre noi.

Motivați de dragostea lui Dumnezeu, care s-a gândit atât de specific la noi și ne-a oferit atât de multe cadouri prin Domnul Isus Hristos, haideți să ne gândim și noi la El și să ne hotărâm să-I aducem fiecare un cadou nou. Așa cum a declarat și Comitetul Lausanne: noi trebuie să arătăm ceea ce vorbim. Nu este suficient să primim Evanghelia și să o transmitem, trebuie să o întrupăm în viața noastră obișnuită sub forma credinței, dragostei, bucuriei, păcii, neprihănirii și speranței.

Trăim o vreme de har și urmărim anual cum zeci de tineri primesc chemarea lui Isus de a merge în misiune, zeci de credincioși aleg să petreacă zilnic mai multe ore în rugăciune pentru răspândirea Evangheliei cu eficiență, zeci de sponsori care lunar trimit susținere financiară celor angrenați în lucrarea de misiune, zeci de pastori care conduc biserica în mod misional. Toate acestea sunt cadouri care se oferă lui Dumnezeu din dragoste și cu un preț mare, însă pentru că Secerișul este mare, lucrătorii și aceste acțiuni sunt puține.

Warren Wiersbe a scris:O biserică locală care trăiește cu adevărat în așteptarea lui Isus Hristos, va fi în permanență un grup de oameni victorioși și plini de viață. Așteptarea revenirii Domnului este o motivație puternică pentru câștigarea de suflete și pentru stabilitate creștină, este o mângâiere minunată în necaz și o puternică încurajare pentru o trăire evlavioasă. Este tragic însă atunci când bisericile uită această învățătură importantă. Este chiar mai rău atunci când bisericile cred acest lucru și-l predică, dar nu-l practică!C.S. Lewis spunea: Dacă citești istoria, vei observa că creștinii care au contribuit cel mai mult la bunul mers al lumii prezente au fost tocmai aceia care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare. Așadar, drag cititor, tu la ce te gândești în această vreme a Bisericii și cât ești dispus să (te) dăruiești acestui Dumnezeu generos?

avatar

Ileana-Ina Hrișcă

Director Executiv CRST

Director Executiv al Centrului Român de Studii Transculturale, Agigea, Constanța, România.

Scroll to Top