Care este Dumnezeul cu care am plecat la drum în 2019?

„Unde este Dumnezeu, o pânză de painjen este că un zid; unde nu este Dumnezeu, un zid este că o pânză de păianjen!”

Prin grația lui Dumnezeu, începem un an nou, o altă filă din istoria vieții noastre de zi cu zi. În anul precedent poate am experimentat înfrângeri, dar cu siguranță și victorii. Ar fi bine să păstrăm amintirile cu ceea ce am experimentat împreună cu Dumnezeu. Tristețea noastră este însă că lumea în care trăim nu s-a schimbat. Din nefericire ea rămâne precum o junglă unde urletele vrăjmașe sunt tot mai amplificate. Se tem copiii, se tem părinții și se tem cei încărunțiți de zile. Ne temem toți, și suntem înclinați să căutăm zilnic un loc unde să ne ascundem. Îmi amintesc cum prin anii `80 eram vizitați în țara de studenți de culoare. Nu știu de ce aveam impresia că ei toți vin din junglele africane și că nu au noțiunea fricii. Ne vizitase și prietenul nostru Newton. Era un bărbat puternic, plăcut la vedere chiar dacă era așa de închis la culoare că noaptea trebuia să umble cu lanternă la el pentru a evita că alții să dea peste el pe stradă. Împreună cu el am vizitat o familie de prieteni (familia Lupaș). În casa lor aveau un pui de pisică frumușel de mama focului. Cum l-a zărit pe Newton a pornit încetișor spre el. Newton a scos niște țipete și din câteva mișcări a fost în vârful patului din încăperea respectivă. Pisicul l-a urmat urcându-se în pat și el. Newton a plonjat jos din pat precum o parașuta. Au urmat râsete din partea noastră, dar nu și din partea lui Newton. Nu am înțeles niciodată de unde o asemenea frică într-un uriaș precum Newton care venea din Africa unde animalele mișună peste tot. Mereu căutăm un loc în care să nu mai dăm peste acest dușman: „frica”.

Ne este frică că ne îmbolnăvim, că ne pierdem serviciu, că ne părăsesc copiii, că ne mor părinții, că nu vom avea ce mânca etc. Împăratul David caută și el mereu locuri unde să stea ascuns până trec furiile vrășmașului. Toate păreau zadarnice în afară de locul unde Dumnezeu îl proteja: David descoperă ceea ce noi ar trebui să luăm serios în socoteală în fiecare zi:

Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! (Psalmi 18:2)

Îmi place întâmplarea unui creștin pe nume Frederick Nolan, ce fugea de dușmanii săi care îl urmăreau, într-o perioadă de persecuție în nordul Africii. Urmărit pe deal și printr-o vale, la capătul puterilor și fără să găsească o ascunzătoare, Nolan a căzut într-o peșteră și a rămas acolo așteptându-i pe cei care-l urmăreau. Își aștepta moartea. Nolan a văzut cum un păianjen a început să-și țese o pânză chiar la intrarea în peșteră. În câteva minute o pânză acoperea în întregime intrarea în peșteră. Dușmanii au ajuns și ei la acea peșteră, dar văzând pânză care acoperă intrarea au presupus că Nolan nu putea să se fi ascuns acolo fără să distrugă pânză de păianjen și au plecat mai departe. Văzându-se scăpat, Nolan a exclamat:

 „Unde este Dumnezeu, o pânză de păianjen este ca un zid. Unde nu este Dumnezeu, un zid este că o pânză de păianjen!”

Doamne cât adevăr! Întrebarea pentru fiecare din noi este: Care este Dumnezeul cu care am plecat la drum în 2019?  

Vom face din El scutul nostru și cetățuia noastră de scăpare precum David, omul care a experimentat relația zilnică cu Dumnezeu. (Psalmul 63: 1-8)

El este singura noastră șansă de supraviețuire. Cu un asemenea Dumnezeu trecem victorioși chiar și când ajungem în „valea umbrei morților”. El merită mărturia noastră pentru fiecare om pe care-l vom întâlni în anul 2019.

Vă doresc un an binecuvântat lângă Dumnezeu!

Cu toată dragostea,

Rev. Ilie U. Tomuța

avatar

Rev. Ilie U. Tomuța

DIRECTOR GENESIS MISSION

Uțu Tomuța este căsătorit cu Mariana și au doi copii. Coordonează Misiunea Genesis și Revista Genesis. Scrie jurnalul online „Din viața de zi cu zi” în care publică săptămânal texte scurte pentru suflet și minte.

1 thought on “Care este Dumnezeul cu care am plecat la drum în 2019?”

  1. Cand Dumnezeu a sfarsit creatia, s-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau „foarte bune”. Anul 2019, un nou inceput! Imi doresc ca privind la 2018 sa ne dam seama ce mai trebuia imbunatatit si intr-un final, privind la 2019 sa spunem: iata ca Dumnezeu ne-a ajutat ca toate lucrurile sa fie „foarte bune”!
    Iulia Șmalberger

Comments are closed.

Scroll to Top