“Cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii, carora le place sa se roage stand in picioare in sinagogi si la colturile ulitelor, pentru ca sa fie vazuti de oameni. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata” – Matei 6: 5
Suntem obisnuiti sa trecem usor peste unele pasaje ale Sfintelor Scripturi, considerand ca ele de fapt nu au nimic de a face cu noi insine, sau le cunoastem prea bine pentru ca sa le mai dam atentie.
Din biserica de unde ne tragem obarsia am invatat practici sau reguli si de ce sa nu recunoastem chiar si obiceiuri pe care nu ni le mai poate schimba nimeni. Stim aproape tot ce trebuie sa facem cand ne rugam, dar de cele mai multe ori nu stim ce NU trebuie sa facem cand ne rugam. Ne tundem zero sau mai nou cu o creasta in varful capului; ne punem o panglica pe cap; ne luam cravata jos; ne punem papion, il luam jos; stam in picioare cand altii ingenunchiaza sau ingenunchiem cand altii se roaga in picioare; inchidem ochii, ii deschidem; ne schimbam vocea de nimeni nu ne mai cunoaste si lista poate continua cu tot ceea ce facem cand suntem gata sa ne rugam. De ce toate acestea?
De cele mai multe ori pentru ca vrem sa impresionam pe oameni sau chiar si pe Dumnezeu. Prin modul nostru de a ne ruga vom putea impresiona oamenii, dar nu pe Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de oameni a caror gura si inima sa fie plina de lauda si multumire.
Dumnezeu nu ne-a chemat sa-I impresionam pe oameni, ci sa ne rugam pentru ei.
Un baietel a ingenunchiat langa mama lui pentru rugaciunea de seara. Cand mama a terminat rugaciunea, el inca se ruga doar miscandu-si buzele. Cand in sfarsit a terminat rugaciunea, mama l-a intrebat: “Ce ai cerut Domnului?” El a raspuns: “Mama, nu e frumos ca in toate rugaciunile numai sa cerem cate ceva de la Dumnezeu. Eu i-am spus Domnului Isus doar ca-L iubesc.”
Oamenii de langa noi, cei de pe strada, din scoala, de la serviciu, din biserica, din familie, nu au nevoie sa fie impresionati de fariseismul nostru. Oamenii au nevoie de rugaciunile noastre sincere, in urma carora binecuvantarea lui Dumnezeu sa vina peste ei.
Casa mea, casa ta, biserica noastra, biserica unde tu esti, orasul nostru, tara noastra, Romania sau America, au nevoie de oameni care sa se roage cu o inima plina de compasiune. Rugaciunea este cea mai puternica arma cu care putem distruge planurile celui rau si sa-i atragem pe oameni cu fata inspre Dumnezeu.
Sir Isaac Newton obisnuia sa faca plimbari scurte printre pomii din gradina. Intr-o zi a observat un mar care cadea din pom. A privit spre cele intamplate ca si cum pentru prima data a vazut asa ceva. Cu mintea lui de om de stinta a inceput sa-si puna intrebari: “De ce marul a cazut in jos si nu in sus?” Acest fenomen l-a determinat pe Newton sa formuleze una din legile eterne ale naturii, legea gravitatiei. Rugaciunea este ceva mult mai puternica decat legea gravitatiei.
Mantuitorul a spus: “De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit si-l veți avea.” – Marcu 11:24.
Traim intr-o lume in care aproape totul este distorsionat si vorbind din punct de vedere omenesc, la orizont nu vedem nici cea mai mica posibilitate de schimbare. Cu toate acestea, noi ca si crestini avem la indemna arma cu care putem intoarce lumea cu fata spre Dumnezeu. Celui ce crede toate lucrurile ii sunt cu putinta.
Familia are nevoie de rugaciune, biserica are nevoie de rugaciune, misiunea are nevoie de rugaciune, orice bordei sau palat are nevoie de rugaciune. Orice tara, intreaga lume are nevoie de rugaciune.
“Pentru a pune natiunea pe picioare, trebuie mai intai sa ingenunchem” – Billy Graham
Au venit vremuri peste noi pentru care cei din generatiile trecute s-au rugat in case cu geamuri captusite, si usi incuiate. Au cerut lui Dumnezeu zile de libertate, biserici mari, stadioane. Astazi toate acestea le avem. Am pierdut insa rugaciunea, acel timp in care sa ingenunchem inaltand numele lui Dumnezeu, nume care este mai presus de orice nume in cer si pe pamant.
Suntem in viata pentru ca Dumnezeu a poruncit inimii sa mai bata si azi, si maine sau poate intregul an.
Vom alege oare sa fim oameni ai rugaciunii sau lucrurile acestei lumi vor pune stapanire pe fiecare secunda ce o traim?
Fiecare suntem raspunzatori de ce vom decide.
Rev. Ilie U. Tomuta