“Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia”- Corinteni 10-24

Gandindu-ma la calatoriile misionare pe care le-am facut, imi dau bine seama de ce anume au nevoie misionarii plecati pe campul de misiune. In prima calatorie facuta in Mozambic am fost intrebat unde asi dori sa poposesc. De fapt intrebarea era: “La ce hotel?” Binenteles ca in mintea mea era: “Oare despre ce hotel vorbesc fratii mei?” Raspunsul meu a fost scurt si rapid: ” Vreau sa dorm unde dormiti voi si sa mananc ce mancati voi.”  Nu prea am stiut prea multe despre locul unde urma sa ajung si ce fel de mancare au ei acolo. Am ramas insa hotarat la ceea ce am spus.

Drumul de apoximativ 30 de ore pana la locul destinat m-a facut sa ma gandesc ca totusi macar o noapte as merita sa poposesc la “hotel”. Gandindu-ma la o asemenea varianta, iata-ma ajuns intr-un aeroport ce tare semana cu o autogara uitata de vreme de prin Romania. La iesirea din aeroport am si auzit un cor de barbati si femei ce se apropia de intrarea in aeroport. Era corul bisericii unde trebuia sa ajung impreuna cu misionara Simona Caba si Armando Jo, Vicepresedintele Misiunii “Africa pentru Isus”. Erau imbracati in costumatie Mozambicana cantand si dansand. Socat de gestul lor mi-a trecut oboseala. Daca ar fi fost asa in toate cele 12 zile ar fi fost nemaipomenit.

Am inceput insa calatoriile prin jungla, prin catunele pline de copii pe fetele carora se vedea subnutritia, lipsa de haine si speranta in vietile lor. Am dormit unde ei dormeau (corturi) si am mancat ceea ce ei mancau (uneori nu stiam ce anume). Asa am invatat ca viata misionarilor este ceva ce noi, din afara, nu ne putem imagina. Ei sunt oameni cu multiple nevoi si griji ce ii apasa in fiecare zi. Cu toate acestea, nevoia lor cea mai mare, este sa stie ca in jurul lor sunt biserici care sa se gandeasca la ei, frati si surori care sa pastreze conactul cu ei, incurajandu-i atunci cand trec prin situatii extrem de grele. Ei au nevoie sa li se aminteasca mereu ca sunt purtati pe brate de rugaciune, sa li se aminteasca ca Isus Hristos e acelasi in fiecare zi, ca nu sunt singuri si ca biruinta e de partea lor.

In viața lor de misionari există mereu urcusuri și coborasuri. Daca este vorba de accesul la Dumnezeu, eforturile lor sau ale noastre sunt zadarnice. Cu propriile lor stradanii nu pot obtine prea mult. De aceea ei au nevoie de oameni ai rugaciunii, oameni care sa-i iubeasca. Iar tot ceea ce facem in lucrarea misionara, o facem pentru un singur motiv:

“Caci Fiul Omului n-a venit ca sa fie slujit, ci ca sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi”- Marcu 10:45

Saptamana aceasta suntem chemati sa mijlocim inaintea lui Dumnezu pentru familia Maghiar Sandu, Marinela si Luca ce slujesc in Namibia. Ei sunt misionari trimisi de catre APME ca sa slujeasca in aceasta tara. Iata cateva date despre ei si slujirea lor misionara.

Click pe imagine pentru a afla mai multe informatii:

Va chemam la rugaciune pentru ei si lucrarea pe care o fac acolo!

Cu aceasta ocazie dorim sa va prezentam si un mic video clip legat de tarile din Africa de Sud si nevoile lor spirituale.

“Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite lucrarea voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, faptul ca i-ati slujit pe sfinti si continuati s-o faceti.” – Evrei 6:10