Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea! Psalmul 18:2

Cu pași înceți și nesiguri am intrat în anul 2023. Începem un alt album a vieții noastre. Unii am vrea să-l mai păstrăm pe cel vechi pentru că în el sunt amintirile noastre plăcute, succesele noastre, realizările materiale sau cele spirituale. Alții, probabil o să vrem să-l desființăm pe cel din 2022, întrucât am trăit cine știe ce tragedii. Suntem triști pentru că lumea în care trăim nu ne dă nicio motivație prin care să credem că lucrurile merg spre bine. Parcă involuntar am luat cu noi în anul nou același stres pe care l-am avut în 2022. Ne-am trezit ca în desagă. Am luat aceleași îngrijorări pe care simțim că nu le mai putem duce. Se pare că tot ceea ce ne caracterizează este frica. Ne este frică să trăim atât ziua de azi cât și cea de mâine. De moarte ne temem așa de tare că nici nu mai apucăm să trăim.

Pe peretele unei bisericii din Londra în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost găsite scrise următoarele cuvinte: „Dacă vă tremură genunchii, îngenunchiați în rugăciune.”

Am uitat de ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Bunătățile Domnului se înnoiesc în fiecare zi.” Din păcate, lumea în care ne trăim viața de zi cu zi nu ne garantează nici măcar o zi de fericire. Căutăm un loc în care să nu mai dăm peste acest dușman: frica.

Se spune că temerile bărbaților sunt centrate mai mult înspre bani, carieră, boală și mersul la dentist. Frica femeilor se manifestă mai ales în domeniul dragostei, căsniciei, șerpilor, păianjenilor, bătrâneții, îngrășării și singurătății pe timp de noapte. Așa se face că ele își exprimă sentimentul de frică prin lacrimi. Bărbații în schimb comit uneori sinucideri din cauza stresului și fricii. Ce bine ar fi dacă și bărbații ar învăța să plângă măcar din când în când. În calitate de creștini, și unii și alții ar trebui să acționăm în ciuda fricii și nicidecum din cauza ei.

Îmi place întâmplarea unui creștin pe nume Frederick Nolan, care fugea de dușmanii săi care îl urmăreau într-o perioadă de persecuție în nordul Africii. Urmărit pe deal și printr-o vale, la capătul puterilor și fără să găsească o ascunzătoare, a căzut într-o peșteră și a rămas acolo așteptându-i pe cei care-l urmăreau. Nolan își aștepta moartea. Aruncându-și privirea spre intrarea în peștera pe unde de fapt s-a refugiat, Nolan a văzut cum un păianjen a început să-și țese o pânză chiar la intrarea în peșteră. În câteva minute o pânză acoperea în întregime intrarea în peșteră. Dușmanii au ajuns și ei la acea peșteră, dar văzând pânza care acoperă intrarea au presupus că Nolan nu putea să se fi ascuns acolo fără să distrugă pânza de păianjen și au plecat mai departe. Văzându-se scăpat, Nolan a exclamat: „Acolo unde este Dumnezeu, o pânză de păianjen este ca un zid. Acolo unde nu este Dumnezeu, un zid este ca o pânză de păianjen!”

Doamne, cât adevăr! Întrebarea pentru fiecare din noi este: „Care este Dumnezeul cu care am plecat la drum?” Facem noi din El scutul nostru și cetățuia noastră de scăpare precum David, care a experimentat relația zilnică cu Dumnezeu (Psalmul 63: 1-8)? El este singura noastră șansă de supraviețuire. Cu un asemenea Dumnezeu trecem victorioși chiar și când ajungem în „valea umbrei morți”. Biblia ne vorbește în nenumărate situații despre cât de mare este Dumnezeul nostru, diavolul însă ne arată în permanență cât de mincinos este el. Pe cine vom crede? Este alegerea noastră.

Doamne, câtă frumusețe găsim în versurile cântării:

Mă-ncred în El orice s-ar întâmpla,
Pe drumul meu sau în viața mea.
Fie ce-o fi, în orice zi,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

R: Mă-ncred în El, El știe soarta mea,
Pe stâncă sus sau în adânc de văi,
Lovit de val, ajung la mal,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

Mă-ncred în El, oriunde aș fi dus,
Chiar în cuptor de foc de aș fi pus,
În suferinți și-n bucurii,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

Mă-ncred în El, chiar și când nu-nțeleg,
Eu, voia Lui întotdeauna-aleg,
Căci doar așa, în slavă Sa,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

Suntem gata să ne punem încrederea în Dumnezeu sau vom crede minciunile diavolului?

Să nu uităm că:

Acolo unde este Dumnezeu, o pânză de păianjen este ca un zid. Acolo unde nu este Dumnezeu, un zid este ca o pânză de păianjen.

Frederick Nolan