Niciodată nu mi-am putut închipui viața fără cei din familie și fără prieteni. Ei îți sunt cei care îți rămân veșnic aproape. Poate uneori să nu-ți înțeleagă cuvintele, dar tăcerea mereu o vor înțelege. Cred că până și în Cartea Vieții ei rămân un capitol important.
IACOB COVACI – a fost unul din prietenii mei din tinerețe, un tânăr pe care l-am cunoscut printre ceilalți tineri din biserica Arad – Grădiște. Era omul pe care îl doreai să-ți fie aproape. Era dintr-o familie modestă, dar cu principii de înaltă ținută. Acest fapt se datora faptului că erau creștini. Prietenia noastră a devenit atât de legată unul de celălalt încât ne cunoaștem gândurile pe care le avem cu privire la viitor. Printre unele discuții privind viitorul am avut curajul să-i recomand o tânăra cu numele Florica Bradin. Nu-mi trecea prin cap că recomandarea mea o să fie ceva ce o să prindă contur și că într-o bună zi voi putea să văd că în acea recomandare planul lui Dumnezeu.
Anii au trecut și ne-am reîntâlnit pe meleagurile Americii, respectiv orașul Chicago. Același om plin de umor și dorința de a veni în ajutorul oamenilor încercați de problemele vieții. Prietenia noastră a început să continue prin modul lor de a se comportă. Au fost multe zile de duminică când la sfârșitul programului îmi spunea atât el cât și soția lui Florica: „Azi vii cu noi la masă și o să mănânci mâncare românească pregătită de sora Cati Bradin, mama sorei Florica Bradin.” Erau o familie plină de zel în a împărtăși din dragostea lor cu cei sosiți în America. Atât fratele Iacob cât și sora Florica erau oamenii scrisului și dedicați lucrării de slujire în Biserica Philadelphia din Chicago. Misiunea Genesis a avut întotdeauna un loc important în viața lui, a soției lui Florica și acelor doi copii Laurențiu Virgiliu și Sheron Nelly.
Încurajarea îl caracteriza întotdeauna, dar mai presus de acest dar pe care nu-l are oricine, a fost omul care a sprijinit întreaga lucrare misionară. Proiectele ce erau lunar susținute de el și familie erau: „Fondul general al Misiunii, Institutul Teologic din București și lucrarea făcută de Misiunea Genesis prin mass media.
După o lungă suferință, prietenul și fratele nostru Coco și-a schimbat reședința, mutându-se în veșnicie. Îl plânge familia, biserica și nu în ultimul rând Misiunea Genesis.
Ne pare rău, prieten drag, dar credem într-o revedere pe alte plaiuri cu un alt mod de viață.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru tine ca adevărat om a lui Dumnezeu.
Ne vom gândi întotdeauna la tine ca la unul care ai trăit o viață demnă de creștin.
Rămâne ca cei care te-au cunoscut să-ți urmeze credința curată pe care a trăit-o în fiecare zi în cei 82 de ani.
La revedere frate și prieten drag, Iacob Covaci
Cu toată considerația pentru voi cei rămași aici printre noi.
Rev. Ilie U. Tomuța