Un copil a zis tatălui său: „Tată aș vrea să-ți pun o întrebare.” Învățătoarea de la școală duminicală ne-a citit astăzi din Biblie despre copiii lui Israel. Ea ne-a spus: „Copiii lui Israel au trecut Marea Roșie, copiii lui Israel s-au bătut cu filistenii, copiii lui Israel au construit Templul. Spune-mi, cei ce erau adulții de ce nu au făcut nimic?”

La o așa întrebare cred că ar trebui să caute răspuns orice membru a bisericii. De ce? Bisericile devin tot mai pline de „creștini” care sunt interesați de slujbe și nici de cum de slujire.

Care să fie oare diferența între slujbă și slujire?

• Dacă o faci ceva fiindcă altcineva nu o vrea, e slujbă. Dacă o faci că să-L servești pe Dumnezeu, e slujire.
• Dacă o faci numai atâta timp cât nu se suprapune cu alte activități, e slujbă. Dacă rămâi aici chiar dacă asta înseamnă să renunți la alte activități, e slujire.
• Dacă o faci fiindcă altcineva spune că trebuie să o faci, e o slujbă. Dacă o faci pentru că tu ești convins că trebuie făcută, atunci e slujire.
• Dacă preocuparea ta este succesul, atunci e o slujbă. Dacă preocuparea ta e credința, atunci e slujire.

Este greu să ne placă o slujbă. Este însă imposibil să nu ne placă să fim în slujirea lui Dumnezeu.

Odată ce ne-am întors la Dumnezeu, suntem în familia Lui, devenim membri unei bisericii care este Trupul lui Hristos. Noi devenim membri acestui Trup care este viu. Trupul lui Hristos nu a avut niciodată, nu are nici acum și nici nu o să aibă mădulare amputate. Nu are picior din lemn, nici ochi de sticlă, nici mâini din plastic. În Trupul lui Hristos nu poți fi decât un mădular viu. Atunci când am intrat în apa botezului am spus un DA lui Dumnezeu. Pe acel DA Dumnezeu contează într-un mod serios.

Este bine cunoscută acea prefigurare în care este prezentat momentul în care Domnul Isus se reîntoarce în cer după ce și-a terminat lucrarea din mijlocul lumii. Străjerul de la poarta cerului Îl întimpină spunându-I: „Bun venit în slavă!” și apoi Îl întreabă: „Cui ai încredințat continuarea slujirii pentru mântuirea lumii?” Domnul Isus îi răspunde: „Am lăsat acolo jos, un grup de ucenici ce vor face cunoscut tot ce i-am învățat și astfel din generație în generație până la sfârșitul lumii, oamenii vor afla despre calea mântuirii prin propovăduirea acestora.” „Și dacă ucenicii nu-și vor împlini această misiune, care este următorul plan”, a întrebat străjerul ? Răspunsul Domnului Isus a făcut chiar și cerul să amuțească: „Nu mai este un alt plan!”

Valoarea misiunii bisericii nu este dată numai de unicitatea Planului Divin, ci și de importanța persoanei care l-a comunicat. Cel ce a încredințat planul misiunii pentru Biserică, este Însuși Domnul Isus. El se bazează pe noi și asta este o adevărată onoare pentru noi în calitatea de copii ai Lui.

Am citit despre raportul unei bisericii legat de cine și câți sunt cei care slujesc în Biserica.

• Numărul total de membrii erau 1400.
• Membrii nerezidenți erau 75. Rămași să mai facă lucrarea: 1325
• Persoane în vârstă, care și-au făcut partea lor: 25. Rămași să mai facă lucrarea: 1300.
• Persoane bolnave: 25. Rămași să mai facă lucrarea: 1275.
• Membri care nu sau dedicat lucrării: 350. Rămași să mai facă lucrarea: 925.
• Membrii care vin la biserică doar la Paști și la Crăciun: 300. Rămași să mai facă lucrarea: 625.
• Oameni care lucrează peste program și sunt obosiți: 300. Rămași să mai facă lucrarea: 325.
• Membri nepăsători: 200. Rămași să mai facă lucrarea: 125.
• Membri care sunt prea ocupați în altă parte: 123. Rămași să mai facă lucrarea: 2.
• Cei doi sunt eu și tu.

Tu stai și citești această statistică.

Oare pe mine se poate baza Dumnezeu?

Suntem încă la începutul unui an nou. Biserica lui Dumnezeu ar beneficia mult dacă am începe să ne punem talantul la lucru.

Doamne ajută!

Rev. Ilie U. Tomuța