„Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”[1]
Am auzit pastori spunând că anul 2020 a fost un an lamentabil pentru biserica lor, dorind să scoată în evidență faptul că făcând comparație cu ceilalți ani, în perioada pandemiei activitățile s-au redus semnificativ, slujbele s-au făcut cu intermitențe, întâlnirile cu credincioșii s-au desfășurat mai mult în on-line și moralul celor mai mulți a fost afectat de perioadele îndelungate de carantină.
Nu pretind că pentru Biserica Flacăra Speranței lucrurile au stat diferit. Admit faptul că așa cum poate în trecut oamenii de afaceri nu au anticipat crizele financiare și nu au fost pregătiți pentru ele, nici noi nu am anticipat pericolul unei pandemii și efectele ei în lucrarea bisericii. Ne-am trezit în situația de a nu mai ști cum să facem evanghelizare când întâlnirile publice au fost interzise, slujbele nu s-au mai putut ține, decât în anumite perioade și condiționați ca să respectăm normele de protecție impuse de stat. Nu de puține ori teama a pus stăpânire pe noi, la gândul că am putea să ne infectăm și să experimentăm o formă severă a bolii sau prin noi cei dragi să fie contaminați. În toată această agitație, cei mai mulți dintre noi am ajuns să „fugim la munți[2]” ca să ne scăpăm viața (făcând referire la izolare).
Chiar dacă și pentru comunitatea noastră a fost un an greu, îi mulțumim lui Dumnezeu că nu ne-a abandonat și că ne-a păstrat aproape de El. Din Martie 2020 am intrat în modul „avarie”, o perioadă în care am încercat să ținem lucrarea pe linie de plutire. Atunci când nu a fost posibil să ne întâlnim fizic, ne-am văzut prin intermediul Zoom și ne-am bucurat de părtășie cu biserica mamă, urmărind slujbele live. Când restricțiile s-au mai relaxat am decis să ne întâlnim fizic o dată pe lună și să completăm părtășia în restul săptămânilor prin vizite și întâlniri pe Zoom.
Am trăit și experiențe deosebite în anul 2020. Am avut două binecuvântări de copii. În Septembrie, binecuvântarea lui Tobias-Sebastian, băiatul nostru (al familiei Schmalberger), iar în Octombrie binecuvântarea Laviniei, a doua fetiță a familiei Clopotaru, o familie care s-a întors recent la Domnul și care ni s-a alăturat la sfârșitul anului 2019. Un alt lucru de care îmi amintesc cu bucurie a fost luna Octombrie în care am colindat cartierul Tomis Nord și am vorbit cu oamenii despre Domnul și despre lucrarea bisericii noastre. Am întâlnit oameni foarte diferiți: unii religioși și reticenți la dialogul nostru, alții mai deschiși care s-au bucurat de timpul petrecut împreună. Cu unii am putut să vorbesc chiar și o oră, cu alții discuția s-a încheiat imediat ce și-au dat seama că sunt creștin evanghelic.
Pe această cale vreau să-i mulțumesc Domnului pentru discuțiile pe care le-am purtat cu Constantin (un tânăr de aproximativ 25 de ani), cu domnul Ion (un pensionar pe care l-am întâlnit lângă stadionul Metalul), cu Sorin (un domn de 51 de ani pe care l-am întâlnit pescuind în parcul Tăbăcăriei), cu vecinii familiei Fiștigoi și cu alții cărora nu le-am reținut numele. Domnul să se îndure de fiecare în parte și să-i îndrume spre calea mântuirii!
Am încheiat anul 2020 în carantină, fără să putem desfășura slujbe cu ocazia sărbătorii nașterii Domnului și cu ocazia trecerii în anul 2021.
Preocuparea noastră în acest nou an este să ne ajustăm metodele și să continuăm să facem evanghelizare. Acesta este motivul pentru care în ultima perioadă ne folosim de pagina noastră de Facebook și căutăm să postăm zilnic mesaje de încurajare, îndemnuri la pocăință, sfaturi pentru a ne trăi viața după cum ne învață Sfânta Scriptură. Ne rugăm ca Dumnezeu să sensibilizeze inimile cititorilor noștri și să-i îndrume către comunitatea noastră. În ultimii ani cel puțin cinci persoane ni s-au alăturat, după ce ne-au găsit pe internet. Nu renunțăm la metodele clasice de răspândire a Evangheliei, însă până când restricțiile vor dispărea și condițiile meteo vor deveni favorabile, facem eforturi să fim cât mai prezenți în spațiul virtual.
În încheiere vreau să mă adresez celor care vor citi această informare și vin cu rugămintea de a ne fi aproape în rugăciune. Sunt conștient că întreaga lumea trece prin ceea ce trecem noi și acest fel de rugăciune ar fi potrivit pentru toate comunitățile creștine din lume. Însă dacă simțiți cu lucrarea noastră și doriți să ne fiți aproape, vă îndemnăm să ne adoptați în rugăciune. Rugați-vă ca în anul 2021 comunitatea noastră să:
- Devină din nou activă în zona de nord a orașului Constanța
- Treacă peste greutățile întâmpinate în 2020
- Crească cu cel puțin o persoană/familie matură și înzestrată cu dar de evanghelizare
- Fie vizitată de oameni noi care să ajungă să-L cunoască mai bine pe Domnul.
- Nu ducă lipsă de suportul financiar necesar pentru dezvoltarea lucrării.
Vă mulțumim și vă dorim ca Dumnezeu să vă umple viețile de binecuvântările Sale!
(Gabriel Schmalberger, slujitor in Biserica Flacara Sperantei, Constanța, România)
[1] Vechi proverb românesc.
[2] Expresie inspirată din diverse pasaje din Scriptură: Geneza 19:17, Psalmul 121:1, Zaharia 14:5, Matei 24:16 etc.
