Iubește-mă pentru ce sunt!?

Una dintre elevele mele are un tatuaj aproape de gât. „Love me for what I am” este inscripția vizibilă și albastră pe piele. „Iubește-mă pentru ce sunt…” „De ce ți-ai ales tatuajul acesta?” Fata a bâjbâit puțin dorind să-l ascundă. „E ceea ce presupun eu”, am întrebat-o. „Da. Oamenii nu te iubesc așa cum ești”…

I-am întrebat pe liceeni dacă ei vor să fie iubiți de semenii lor pentru „ceea ce sunt” sau pentru „ceea ce au”. Nimeni n-a vrut să fie iubit pentru „ceea ce are”! Le-am spus apoi că din nefericire mulți tineri aleg să iubească pentru ceea ce celălalt are. Portofel doldora, Iphone XI, vilă cu piscină, jeep, chip seducător… Însă mai târziu se dovedește că posesorul pe dinăuntru este… șarpe. E gol. Searbăd. Tinichea care zăngăne. „Lucrurile pot trece, dar caracterul rămâne!”

Nu am spus fetei, dar vă spun dvs: „iubește-mă pentru ceea ce sunt” este un strigăt nu doar al neacceptaților, ci și al rebelilor, marginalizaților, libertinilor, indivizilor care pun numai condiții, dar nu vor îndatoriri. Da, trăim într-o societate în care cei ce vor să fie iubiți pun condiții cum să fie iubiți. Priviți puțin în jur… Aceasta nu e dragoste. E negustorie sentimentală. Escrocherie sentimentală…

Am constatat că „Love me for what I am” e cel mai disperat strigăt al omului către semeni și către divinitate. Fiindcă toți oamenii, toți păcătoșii, vor să fie iubiți. Numai că vor să fie iubiți fără să se pocăiscă! Fără să se schimbe…

Nu trebuie să uităm niciodată jertfa lui Hristos de la Golgota. A murit pentru că ne-a iubit. Ne-a iubit nu doar pentru ceea ce eram/suntem. Ci și pentru ceea ce-o să fim. Ca să rămânem…

Da, trebuie să iubim oamenii pentru „ceea ce sunt”. „Ce au” va trece. „Ce sunt” va rămâne…

avatar

Nicolae Geantă

Pastor

Scroll to Top