Mărturii din slujirea evangheliștilor din România (Fundația AREA)

Dacă nu poți predică Evanghelia, încearcă să fii aproape de cei ce o fac.

Stimați parteneri ai Misiunii Genesis.

Vremurile pe care le trăim azi în calitate de creștini au devenit tot mai îngrijorătoare. În loc ca bisericile să fie pline de oameni cu o viață schimbată, oameni care și-au predat întreaga lor viață lui Dumnezeu, avem tot mai mulți „sfinți nesfinți” oameni care sunt preocupați de toate și numai de Evanghelie nu. Unii vin la biserică doar pentru aerul condiționat din timpul veri sau căldura din timpul ierni. Nu se văd responsabili de nimic din ceea ce biserica are nevoie sau lumea din afară are nevoie.

Este greu să definim dacă nevoia cea mai mare este în biserică sau în afara bisericii.

Dumnezeu este în căutare de oameni care să aibă inima sensibilă față de lumea din afară, să aibă mintea setată pe lungimea de undă a Evangheliei, oameni care să poată face diferența în jurul lor în calitate de creștini, oameni care să ducă vestea buna peste tot.

Suntem responsabili să ducem Evanghelia în toată Iudeea, în Samaria sau chiar până la marginile lumii. Și totuși Ierusalimul nostru este România. Dumnezeu nu ne cere să plecăm până la marginile lumii, uitând de Ierusalimul nostru. Dumnezeu a adus vremea și a pregătit oameni care să pună bazele unei Fundații în România și anume AREA care are ca scop plantarea de noi biserici în unele orașe, unele comune sau cătune care aproape au rămas uitate de noi.

Iată câteva mărturii ale unor evangheliști care au răspuns chemării lui Dumnezeu pentru a face această lucrare. Ei au nevoie de rugăciunile bisericilor, au nevoie de sprijin material pentru a face lucrarea așa cum le-o cere Dumnezeu.

Poate nu putem fi evangheliști și nici misionari dar cu siguranță putem să ne rugăm pentru aceștia sau să fim alături de ei din punct de vedere material.

Iată informațiile pe care le avem din partea pastorului Vasilică Croitor cu privire la acești evangheliști și lucrarea pe care ei o fac pe teritoriul României – Ierusalimul nostru.

Pe lângă datele furnizate mai jos, ei pot fi ajutați și prin Misiunea Genesis

Vă mulțumim!


Daniel Purece, evanghelist AREA, Târgu Neamț

Când Domnul vorbește printr-o înmormântare!

În luna februarie anul curent, într-o duminică după amiază, am fost chemat la o familie în Târgu-Neamț să mă rog pentru un bărbat pe nume Lazăr care suferise un atac cerebral. M-am dus în casa respectivă și le-am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu și făgăduințele Lui pentru cei care își pun nădejdea în El. Am plecat din casa respectivă cu recunoștința față de Dumnezeu care a deschis o ușă de cuvânt și care ne-a dat posibilitatea să slujim acelor oameni.

A urmat starea de urgență, când nu am mai avut aceeași libertate ca mai înainte de a merge în casele oamenilor. Despre Lazăr am auzit doar că s-a făcut bine, dar nu l-am mai putut vizita.

În luna august pregăteam cei 7 candidați pentru botez, printre care era și sora Eugenia, o soră de 71 de ani. Dureros a fost că în vinerea dinaintea botezului, un tir a dat peste sora și a omorât-o. În duminica în care sora urma să încheie legământ cu Domnul, ea a fost coborâtă în mormânt. La înmormântare a participat și Lazăr care era cumnat cu această soră. Două zile mai târziu, pe când aveam întâlnire cu copiii din zonă, am fost din nou invitat în casa lui Lazăr. Marcat de cuvântul vestit în serile de priveghi și la înmormântarea cumnatei lui, mi-a spus cu ochii plini de lacrimi că vrea să încheie legământ cu Domnul, și nu numai el, ci și soția lui și nora sa. Prin această înmormântare, Dumnezeu a mai schimbat și inima unei nepoate și a soțului ei. Plecarea sorei Eugenia a dus la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu cu încă cinci suflete. În duminica următoare, 11 suflete, în loc de 7, încheiau legământ cu Domnul.

A Lui să fie slava și gloria, în veci de veci, amin!


Alexandru Tudorache, Evanghelist AREA, Ștefăneștii Noi

Proverbe 16:7 Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui. 

Una dintre experiențele pe care le-am avut în lucrarea de la Ștefănești a fost legată de modul în care Domnul a lucrat schimbând atitudinea ostilă pe care autoritățile o aveau față de noua lucrare care s-a început în acest oraș. Din cauza împotrivirii preoților ortodocși și a influenței pe care aceștia o aveau asupra viceprimarului, am fost nevoiți să părăsim două locații pe care le-am închiriat pentru adunarea micului grup de credincioși din Ștefănești. Am început să ne adunăm în familii și să ne rugăm ca Domnul să intervină în această situație. Nu după multă vreme, am primit vestea că viceprimarul care era împotriva noastră a fost destituit și dat afară din primărie. În perioada imediat apropiată s-a schimbat radical atitudinea primarului și a funcționarilor din primărie, obținând cu ușurință Certificatul de Urbanism și apoi Autorizația de Construire pentru un Lăcaș de Cult în Ștefănești. Serviciul social al primăriei ne solicită sprijinul pentru a ajuta familii sărace din oraș, având posibilitatea să vestim Evanghelia acestor persoane cu care intrăm în contact.

În cursul acestui an, cu ajutorul Domnului, am început lucrarea de construcție la Casa de Rugăciune, fapt ce ne-a oferit din nou ocazia de a vorbi cu vecinii, împărtășindu-le Evanghelia. La construcție am turnat fundația, următorul pas fiind planșeul la cota zero.

21-09-2020


Mirel Cimpoi, Băbeni, Vâlcea

Tunsoare gratuită

În prima zi când am început lucrarea de evanghelizare prin oferirea unei tunsori gratuite (în timp ce oamenii sunt tunși, aud Evanghelia și diferite cântări creștine), în localul destinat acestei lucrări (sala casei de rugăciune din oraș), a intrat un domn, ce părea foarte sobru, având o statură și o greutate pe măsură. Încercând să inițiez o conversație cu domnul respectiv, am observat că și vorbele sale erau pe măsura imaginii ce o impunea, dând răspunsuri seci, pe o tonalitate gravă: „da”, „nu” sau chiar „ce te interesează pe tine?!” În final s-a deschis un subiect foarte interesant: MOARTEA. Această discuție s-a lungit foarte mult (o tunsoare la frizer durează până când zice frizerul că e gata!) și la un moment dat începusem să mă simt vinovat, deoarece credeam că prea mult am insistat și nu voiam să-i creez o neplăcere (având în vedere că și pe fundal sunau versurile: „poate vei pleca la noapte…”), așa că am decis ca la încheierea frazei în curs să abandonez acest subiect și să mă opresc din a mai vorbi ceva. După o pauză de aproximativ jumătate de minut, „clientul” meu se întoarce și îmi spune: „Eu sunt gropar la ortodocși! Știu că tot ce mi-ai spus tu e adevărat! Am îngropat într-o zi trei ca tine!” și din acest moment a început dânsul să îmi vorbească mie despre MOARTE! În urma acestui timp în care am putut conversa, s-a creat o relație deosebită între noi!

După aproximativ șase săptămâni, din nou intră acest domn pentru a beneficia de o tunsoare gratuită. De data aceasta, cu o atitudine total schimbată față de prima dată. Fiind singuri în sală, a început să-și descarce durerea inimii. A început să-mi povestească că e dependent de jocurile de noroc, cât rău i-au făcut aceste lucruri, încât soția a plecat de la el, iar relația cu fiica lui este una foarte distantă din cauza acestui viciu. Îmi istorisea el: „Păcănelele mi-au distrus viața și familia și continui să joc, nu știu ce să mai fac! Chiar astăzi am luat salariul și jumătate l-am pierdut deja…”. Uitând-mă lung la el, i-am spus ferm că Dumnezeu îl poate scăpa acum de acest viciu. Dar el, lipsit de orice încredere în vorbele ce i le-am adresat, mi-a cerut o garanție pentru ceea ce spun! Din acest moment i-am istorisit felul în care Dumnezeu m-a scos și pe mine din aceeași legătură a celui rău! Dar văzându-mă un băiat tânăr încă nu putea crede ceea ce îi spun. Așa că, știind că ruleta este unul din jocurile lui „preferate”, am început să îi spun din minte numerele așezate în ordine de la zero spre stânga. În acel moment, omul a rămas șocat și mi-a cerut să-i spun tot ceea ce cred (Evanghelia) și să-i spun ce trebuie să facă el. După ce i-am prezentat Evanghelia (așa cum nu am mai avut ocazia s-o fac până atunci), l-am sfătuit să meargă acasă, să nu spună nimănui nimic, să se așeze într-un loc ferit de orice priviri și să ceară Domnului să îl elibereze. După ce tunsoarea a fost gata, s-a ridicat și a plecat fără să mai știu nimic de el.

Dar, după aproximativ două luni, intră din nou pentru același scop: o tunsoare gratuită! De data aceasta, erau mai mulți în sală și am observat că evita orice discuție. Dar la un moment dat, m-am apropiat de el și i-am spus în șoaptă: „Domnul Iulian, cum stați cu păcănelele?”, iar răspunsul lui a venit fulger: „Nu am mai băgat un leu, și soția s-a întors acasă la mine!” A fost un moment care mi-a dat speranță că Dumnezeu are de lucru în acest oraș.

Acest domn nu a venit încă la întâlnirile publice sau la vreun grup mic, dar din acel om care încerca să oprească orice evanghelizare publică, a devenit un fel de bodyguard al nostru! Ne rugăm ca Dumnezeu să i se descopere tot mai mult, și omul acesta, într-o zi să ia hotărârea de a-L urma toată viața!

Domnul să fie slăvit!


Barul închis

Localul închiriat destinat întâlnirilor publice a bisericii Filadelfia din Băbeni este așezat lângă un bar. Un loc prielnic pentru evanghelizare, dar în același timp supus multor riscuri și deranjuri. Pentru că unii căutau în nenumărate rânduri să ne facă rău, s-a inițiat de către primărie un control, legat de avize ș.a. (Părerea mea este că ei au sperat că nu suntem în regulă cu actele, un motiv bine întemeiat pentru a ne închide localul. Cred aceasta deoarece pe acea stradă sunt doar localul bisericii Filadelfia și barul de lângă noi, ce funcționează dintotdeauna). Spre surprinderea tuturor, biserica a fost acoperită din toate punctele de vedere, în timp ce barul de lângă noi și-a primit „sentința”: trebuie închis și nu doar atât, ci demolată întreaga clădire! (vezi 1 Samuel 5:1-4). Trebuie menționat faptul că barul de lângă noi a fost mereu o piedică în calea oamenilor care ar fi dorit să ne viziteze, deoarece considerau că localul bisericii este desacralizat sau chiar spurcat din cauza amplasării sale lângă un bar.

Dumnezeul să fie binecuvântat! 


David Urs, Vânju Mare, Mehedinți

În luna februarie a acestui an am fost contactat de către o familie cu scopul de a o vizita și de a-i împărtăși Evanghelia. În această familie erau anumite probleme și gazdele m-au rugat dacă pot să vin și să vorbesc cu ei despre mesajul lui Dumnezeu și puterea lui Dumnezeu.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în câteva zile la dânșii acasă. Erau o femeie, Gabriela, un bărbat, Ion, și încă o persoană în vârstă care au început să își spună problemele lor, durerile lor și bolile lor pe care le-au avut de-a lungul vieții. În urma istorisirii vieții fiecăruia, am venit cu un mesaj din Sfânta Scriptură, ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos în urmă cu 2000 de ani pentru noi, care sunt beneficiile și binecuvântările de care noi putem avea parte. Am deschis Cuvântul lui Dumnezeu și am vorbit din Isaia capitolul 53, unde prorocul Isaia insuflat de Duhul lui Dumnezeu vorbește despre suferințele Domnului Isus Hristos. (Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Isaia 53:5) Femeia m-a oprit din cuvântare și m-a întrebat în felul următor: „Poate Hristos să ierte toate păcatele mele pe care le-am comis până în acest moment? Și poate El să vindece boala inimii mele și ritmul cardiac poate El să îl îndrepte?”

I-am răspuns: „Da, Domnul Isus poate, pentru că El a purtat toate suferințele dumneavoastră. Toate bolile dumneavoastră le-a luat asupra Lui și ne-a dat vindecare și mântuire fiecăruia.” Atunci ne-am ridicat cu toții la rugăciune și în urma acestei rugăciuni, Dumnezeu a vindecat această femeie. Imediat femeia a exclamat: „Mă simt mai bine! Mă simt mai bine! Nu-mi vine să cred! După ani și ani, mă simt mai bine! Simt ca și cum o piatră a fost luată de pe inima mea – păcatele mele – și simt cum trupul meu nu mai este atât de greu, nu mai este atât de încovoiat din cauza bolii la inimă.” Apoi a cerut să încheie legământ cu Dumnezeu și a vrut să știe ce trebuie să facă pentru a încheia legământ cu Dumnezeu. Celălalt bărbat mi-a zis: „Domnule David, dacă se poate, aș dori să faceți o rugăciune și pentru mine, pentru că am anumite probleme de sănătate și nu pot să lucrez mult”. În urma rugăciunii, Dumnezeu l-a vindecat și omul mi-a mărturisit în felul următor: „De acum, mă simt un om liber, simt că zbor, simt că nu mă mai leagă niciun lucru de acest Pământ, vreau să cunosc pe Dumnezeul despre care dumneavoastră mi-ați vorbit, vreau să fac un legământ cu El și vreau să Îl urmez pe acest Dumnezeu care este un Dumnezeu viu.”

În urma acestor cuvinte, m-am bucurat mult în inima mea de lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o și ambele persoane și-au exprimat dorința de a încheia legământ cu Dumnezeu. Am început să îi vizitez tot mai des și să le vorbesc despre puterea Lui Dumnezeu și modul cum Dumnezeu lucrează în viețile noastre, să îi ucenicizez. După un anumit timp, cu ajutorul Lui Dumnezeu, imediat după starea de urgență din țara noastră, am reușit să facem botezul în apă. Din păcate doamna Gabriela a refuzat în ultima să vină din pricina presiunii puse de copiii ei. Fratele Ion s-a botezat. Este un om harnic. Lucrează. Nu mai are nicio problemă de sănătate și Îl slujește pe Dumnezeu cu multă bucurie și voioșie.


Motorgianu Andrei, evanghelist în Bălcești, jud. Dolj

Mulțumim lui Dumnezeu pentru chemarea de care avem parte de a sluji în lucrarea Sa, ca și evangheliști. Suntem în județul Vâlcea, în orașul Bălcești, un oraș de 5000 de locuitori, de aproximativ un an de zile. În acest oraș nu exista nicio biserică penticostală până acum o lună de zile, când Dumnezeu a deschis o ușă de binecuvântare, luând naștere Biserica „Salem” din Bălcești, într-un spațiu închiriat în zona centrală a orașului cu sprijinul fundației AREA.

Rolul nostru ca familie, împreună cu nou înființata biserică este să vestim  Evanghelia de la om la om printre tot felul de oameni. Le vestim Evanghelia unor oameni cu situații financiare precare, unor vârstnici, cei mai mulți dintre ei fără un loc de muncă, trăind din agricultură, oameni înrădăcinați în tradiții și datini omenești.

În această perioadă de când suntem în Oltenia, Dumnezeu a răspuns multor rugăciuni ale  noastre cu privire la misiunea și chemarea noastră în zona Bălcești. Unul dintre cele mai importante răspunsuri la rugăciuni a fost că Dumnezeu ne-a pregătit o casă în Bălcești unde să ne putem muta ca familie. Am cerut acest lucru de la El de când am venit în Oltenia, drept o confirmare că Dumnezeu a hotărât să fim aici.

Dumnezeu are lucruri mari pentru Bălcești, care sunt gata să fie descoperite pas cu pas, pentru ca oamenii să găsească mântuirea de care au nevoie și liniștea sufletească.

Scroll to Top