Iisuse, Vesnic Calator prin lumea de pacate,
Tu bati strain si iubitor la usile-ncuiate.

Nimic Tu nu-i ceri nimanui, cand bati si-astepti sa vina,
ci vrei sa lasi in viata lui, iertare si lumina.

Ai vrea din viata Ta sa-i dai, caci viata lui e moarta,
dar el sta-nchis, Tu plangi si stai afara langa poarta.

Eram copil cand Te-am vazut si-n poarta mea, Straine,
si, sa-Ti deschid, ai tot batut sa intri si la mine.

Dar lumea-mi spuse sa nu vin, caci viata Ta-i amara,
am vreme, colo, mai tarziu… Si Te-am lasat afara.

De-atunci trecura ani sirag pe viata-mi amarata,
Tu m-asteptai, Iisuse drag, la poarta zavorata.

Tarziu, Ti-am auzit din nou chemarea Ta duioasa,
inceata, stinsa, un ecou: „O, lasa-Ma in casa!

O, las’ sa vin în viata ta, cu pacea Mea cereasca
cum lumea-ntreaga n-ar putea nicicand sa-ti daruiasca“.

Dar lumea-mi spuse sa Te las afara si-asta data;
Tu iar la usa ai ramas, si usa incuiata.

Te-am auzit ani multi, pe rand, chemandu-ma din moarte,
dar n-am deschis, iar Tu, plangand, plecat-ai mai departe.

Iar, astazi, singur ma-nfior de-a’ mele fapte rele,
Iisuse, si Te chem cu dor în noaptea vietii mele.

Mai vino iar, Iisuse bland, mai bate inc-o data!
Te-astept cu sufletul plangand si usa descuiata…