Dintre toti copiii, cel mai drag este:
- Cel mai mic, pana va creste.
- Cel bolnav, pana se va vindeca.
- Cel pierdut pana v-a fi gasit.
JOHN BRICI s-a nascut in Romania, orasul Arad, la data de 18 Octombrie 1984, intr-o familie numeroasa (de 15 copii). Desi fiecare dintre ei era special in felul lor, totusi dragostea celor doi parinti,Petru si Catita, a fost intodeauna egala.
Totul a fost frumos pana intr-o zi cand John, a hotarat sa i-a drumul fiului risipitor. Doi parinti umbland zilnic printre oameni cu capetele plecate, purtand tristetea produsa de acest copil care nu mai era acasa.
Zilnic intrebari fara raspuns: “Oare unde e? Oare ce mananca? Oare cu ce se imbraca? Oare unde doarme? Oare isi mai aduce aminte de noi? Oare il vom mai vedea?” Intrebari peste intrebari fara raspuns. Din cei 15 copii lipsea unul, pentru care sufereu toti ceilalti. Rugaciunile de acasa, cat si cele din biserica celor doi parinti erau de a-l vedea pe John intors acasa.
Cu toate acestea viata lui John a devenit si mai dezastruoasa. O viata din care nu lipsea nimic din ceea ce ofera lumea. Istoria fiului risipitor era de fapt istoria lui John. Nimic nu poate fi mai tulburator pentru un parinte crestin, decat sa isi stie copiii pierduti in acest urias labirint al lumii.
Au trecut 10 ani de zile in care cei doi parinti PETRU si CATITA, nu au incetat sa strige la Dumnezeu pentru intoarcea fiului pierdut acasa. Toate acestea pana intr-o zi cand cosmarul, nelinistea, durerea din suflet au inceput sa macine tot mai mult viata lui John. Banii nu mai erau, prietenii s-au dus, roscoavele nu-i mai astamparau foamea. Dorul de cei doi parinti incepea sa se cuibareasca tot mai mult in inima lui John. Dorul de cei din familie nu putea fi inlocui cu nimic. Amintirile despre biserica unde alta data mergea cu intreaga familie il rascoleau tot mai puternic.
Tot ce se auzea in mintea lui John era: “Am pacatuit…, am pacatuit…” Oare mai poate fi ceva reparat din ceea ce s-a stricat in cei 10 ani? Ceru-i de plumb, casa parinteasca e departe, tata si mama au plans prea mult!” Doamne, unde mai pot oare gasi acel balsam alinator care il aveam altadata cand eram acasa?
Cuprins de asemenea stari, John incepe sa ia hotarari noi, hotarari de a da ochii cu cei care nu l-au uitat. Era mama si tata, care aproape ca-si pierdusera toata speranta. Se auzea pe ici, pe colo, ca John se intoarce acasa, dar cine mai poate crede ca dupa atata amar de timp mai pot veni si vesti bune?
Oare chiar sa fi adus Dumnezeu vremea sa raspunda rugaciunilor celor doi parinti?
Oare cum sa te pregatesti pe cand se va intoarce? O mai fi semanand cu el?
Da! Dumnezeu a adus vremea cand sa raspunda rugaciunilor parintilor.
A sosit timpul unei sarbatori ca nici o alta pana atunci. O familie re-intregita. John, nu numai ca a ajuns acasa. John aude chemarea lui Dumnezeu sa fie misionar printre tinerii pierduti prin America, si la scurta vreme pana la marginile lumii.
Iata cateva intrebari la care John raspunde:
– John poti sa spui in cuvinte putine ceva despre perioada cand erai departe de Dumnezeu?
Am fost cu adevarat pierdut in tot felul de pacate, ajungand chiar in pragul sinuciderii. Toate cautarile mele fiind in zadar. Am cautat sensul vietii in budism, hinduism si printre musulmani dar nu l-am putut gasi. Toate aceste cautari au fost pentru o perioada de 10 ani in care viata mea era sub semnul intrebarii.
Dumnezeu insa mi-a iesit inainte, deschizandu-mi ochii sa pot vedea ca fara de El viata mea va ramane fara nici un sens, va fi un cosmar continuu. Am inceput sa-mi aduc aminte de copilaria mea, de parinti si de biserica. Am inceput sa inteleg Biblia sa o citesc cu alti ochi si cu o inima deschisa. Astazi sunt un om eliberat, sunt cu adevarat fericit si implinit in viata de fiecare zi. Inlauntrul meu este un foc ce arde pentru cei pierduti si mai cu seama pentru tanara generatie.
– John, ai putea sa spui de ce ai ales Kenya ca si loc de misiune?
Nu am ales eu Kanya, ci Dumnezeu m-a directionat acolo sa slujesc printre triburi, unde cunoasterea de Dumnezeu este inexistenta.
Ai putea sa ne spui cateva din proiectele la care esti implicat in Kenya?
- Constructie de orfelinate (avem deja un loc pentru 17 copii orfani si pana in 2016 speram sa putem adaposti in jur de 40 de copii orfani)
- Sapam fantani pentru a putea aduce celor de acolo apa potabila.
- Hranim in jur de 500 de oameni.
- Construim case pentru femei vaduve.
- Ingrijire medicala pentru cei bolnavi.
- Plantam biserici. (avem deja doua biserici care sunt plantate)
- Construim scoli pentru educatia copiilor.
Ai dori sa adresezi cateva cuvinte Misiunii Genesis si celor care sunt alaturi de lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu?
Pot spune sincere multumiri pentru fiecare care se implica in aceasta lucrare. Fie ca Dumnezu sa rasplateasca fiecaruia cu viata vesnica!
– Ai putea sa ne pui la dispozitie cateva imagini si un scurt video cu activitatea ta in Kenya?
Cu toata placerea!
Rev. Ilie U. Tomuta
[iframe id=”https://drive.google.com/file/d/0BxwrLbATmXXicGdOS0FNc3AwY0U/preview” align=”center” mode=”normal” autoplay=”no” grow=”no”]