Vrei sa stii ce se intampla in jurul Lumii?

Auzi cumva ca in jurul tau cineva plange? Vezi cumva ca pe langa tine trec oameni singuratici, oameni care ar vrea sa te opresti din alergarea ta si sa le spui un salut? Stii ca lumea aceasta este plina de suferinta si ca sunt prea putini celor care le pasa? Stii cumva ca astazi foarte multi sufera pentru credinta lor in Isus Cristos? Stii ca exista mii de copii ai caror parinti au murit ca si martiri, iar ei au ramas fara nici o nadejde?

Revista Torturat pentru Christos iti pune la dispozitie informatii legate de orfelinatul celor 376 fete din India, informatii despre anumite biserici care sunt cu adevarat torturate si a multor cestini care sufera pentru Isus Cristos.

Va prezentam o parte din mesajul publicat de Dr. Mary Job in revista “Torturat Pentru Isus” :

 

Salutari din New Delhi in numele puternic al Domnului si Mantuitorului nostru, Isus Hristos.

In acest mesaj va prezentam editia din luna Martie a revistei Torturat pentru Hristos. Aceasta editie pune in valoare nepieritorul adevar ca santem cu adevarat partasi ai sperantei eterne prin Isus, in ciuda necazurilor pe care le infruntam in vietile noastre pe acest pamant. Cand totul pare a fi imposibil, Dumnezeu gaseste o cale sa ne deschida ochii pentru a vedea ceea ce in mod normal, noi nu am fi bagat de seama. De asemenea, va prezentam povestea unei fete de la orfelinatul nostru MJC- Gracy Digal. Va rog sa cititi despre calatoria ei tumultoasa si messajul ei despre credinta.

Fie ca aceasta revista sa fie o sursa de binecuvantare si rugaciune pentru voi si familiile voastre.

In slujba voastra,

Dr. Mary Job

PARTASI AI SPERANTEI

Sant sigura ca fiecare dintre noi, la un moment dat in viata, s-a intrebat de ce exista atata durere in viata. De ce viata nu poate fi plina de frumusete, dargoste si simplitate? De ce trebuie sa murim ca sa experimentam gloria raiului? Biblia ne explica: Dumnezeu a dorit ca Pamantul sa fie exact ca si Raiul atunci cand a creat omul si Universul, dar omul a cedat siretlicurilor Diavolului. Pretul pe care trebuie sa il platim esta acela de a experimenta ororile Iadului pe acest pamint. Cu trecerea miilor de ani, toate sufletele, incepand de la Adam si Eva au cazut in temptatiile oferite de Satan, in loc sa asculte de poruncile lui Dumnezeu. Astfel, pe masura ce pacatul s-a inmultit si omul a fost prins in propia panza de alegeri chinuite, cel Puternic ne-a oferit inca o sansa. Ni l-a dat pe Isus Cristos. El ne-a mai oferit o oportunitate a sperantei. El ne-a dat sansa de a-l alege pe El in vietile noastre.

Richard Wurmbrand, in una din scrierile sale, a ilustrat o experienta din timpul incarcerarii de catre comunisti. “ In anii de singuratate in inchisoare, noi niciodata nu am auzit o voce, o soapta. Fiecare era singur in celula sa. Eram atat de singuri. Cei care treceau pe linga inchisoare nu stiau ca este de fapt o inchisoare. Inainte de a crea lumea, Dumnezeu a fost singur. Cand noi eram in inchisoare, eram singuri. Nu stiam daca este Martie, Octombrie, Marti, Sambata, opt dimineata, or zece seara. Nu stiam diferenta. Traiam fara notiunea timpului. Atunci ne-am zis, ca si Dumnezeu, santem singuri, ca si Dumnezeu, santem in afara timpului, ca si Dumnezeu, nu avem nimic. Atunci, hai sa facem ce a facut Dumnezeu: sa creem “lumea noastra”.

In acele intunecate, subterane celule ale inchisorii am creat o lume frumoasa pentru noi insine. A inceput cam asa. Am inceput sa vorbesc cu Isus, si chiar daca nu IL vedeam sau nu Ii simteam prezenta, am crezut in El si am vorbit cu El. ( Cand vorbesti cu Isus, cu Dumnezeu, si vorbesti prin credinta, ceva se intampla.) Putem medita asupra lucurilor erotice, sau mintile noastre pot medita asupra lucrurilor spirituale. Putem alege sa meditam asupra prezentei lui Isus. In mintile noastre putem evoca prezenta cuiva. Spre exemplu, pot sa inchid ochii acum si sa imi imaginez fiul sau nepotii. In singuratate, noi am chemat prezenta lui Isus. Ne-am imaginat paduri, lacuri si valurile marii; atatea locuri frumoase. Am trait in aceasta lume creata de noi, o lume plina de oameni buni si sfinti. Era o placere sa fii cu ei si sa vorbesti cu ei. Chiar daca anii treceau, noi nu am sesizat trecerea timpului; pentu noi nu exista timp. Ne creasem o lume frumoasa.

Asta a fost experienta noastra. Am avut parte de multe suferinte acolo, asa cum si voi aveti suferintele voastre. Multi dintre voi va simtiti foarte, foarte singuri. Santeti casatoriti, dar va simtiti singuri totusi, pentru ca sotul/sotia nu va intelege. Aveti copii, dar ei va fac necazuri. Aveti parinti care sant nedrepti, fara mila; nu te inteleg. In biserica ta, nu esti inteles. Pastorii sant intelesi gresit. Membrii bisericii sant intelesi gresit. Exista atata singuratate, dar, aleluia, Dumnezeu stie cum ne simtim noi, pentru ca si El a fost candva singur.

Apostolul Pavel a fost intr-o inchisoare subterana in Roma. Pare sa fi fost ca si celula mea, care era sub pamant. A stat pe o piatra. Nu a avut pat. Acolo, stand pe piatra, batut si infometat, a scris epistola catre Efeseni, “ El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus” ( Efeseni 2:6). Daca l-ai fi intrebat ce a vrut sa spuna, ti-ar fi spus” Ei bine, asta este lumea materiala in care sant retinut. Sant un Fiu de Dumnezeu. Pot sa imi imaginez o alta lume, si pot sa ma vad impreuna cu fratii mei in locuri ceresti.”

Nu va scriu sa va spun cat de mult sufera crestinii in alte tari si cati dintre ei sant batuti, si cat de mult ar trebui sa ii ajutati. As vrea sa va spun ca ei au experiente spirituale deosebite, care ar putea fi o comoara obisnuita si pentru cei care sant liberi. Voi nu aveti tristetea lor, voi o aveti pe a voastra. Aveti si voi suferntele si supararile voastre. Dar, nu trebuie sa traiti in aceste dureri. Va puteti ridica deasupra lor- puteti fi asezati in locuri ceresti.”

Speranta pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin Isus Hristos este suficienta ca sa traim o viata plina de bucurie. Promisiunea ca ne vom alatura Lui intr-o zi, este suficienta ca sa putem trece prin tot ceea ce viata ne ofera. Experienta de a simti dragostea Sa minunata este motivatia noastra de a lupta pentru credinta noastra, fara sa mai tinem cont de pret. Santem in Postul Pastelui, si acesta este timpul in care recunoastem ca santem partasi ai sperantei pe care ne-a oferit-o Mantuitorul nostru prin suferintele Sale. Lasati ca Postul Pastelui sa fie o binecuvantare pentru voi si familiile voastre. Aceste 40 de zile, cand meditati asupra planurilor pe care Dumnezeu le are pentru voi, iertati pe toti aceia care v-au ranit. Atunci cand va puneti nadejdea in dragostea lui Dumnezeu, care conduce lumea aceasta, sant sigura ca si credinta voastra se va mari, va ajunge la un nivel mai inalt, care va va aduce mai multa implinire.

EU STIU CA ISUS MA IUBESTE

Ma numesc Gracy Digal. Am fost adusa la orfelinatul Michael Job Center, impreuna cu sora mea, la varsta de 8 ani, cand violentele religioase s-au ivit in orasul Geodagiri, o zona izolata, care se gaseste in Kandharmal, parte din Orissa. Violenta brutala impotriva comunitatii crestine a fost rezultatul uciderii unui preot hindus in 2008. Multe familii au plecat din aceasta zona, dar tatal meu nu a putut pleca, fiind un fermier sarac, care nu a putut sa isi paraseasca ferma, aceasta fiind singura sursa de intretinere a familiei. Am doua surori si un frate care locuiau cu tatal meu. Era foarte dificil si periculos pentru noi, dar problema cea mai importanta era ca tatal nostru nu a mai putut sa ne intretina, dupa ce culturile si casa noastra au fost distruse. Atunci, la sugestia unui pastor local, tatal meu m-a trimis pe mine si pe Simran la orfelinatul MJC.

Cand eram la varsta de 3 ani, am fost arsa grav la degetele mijlociu, inelar si cel mic de la mana dreapta. La timpul respectiv, parintii m-au dus la doctor pentru tratament, si pielea a fost inlocuita cu piele care a fost taiata de pe picior. Cu timpul, pe masura ce am crescut, pielea atasata a ramas la fel. Devenise foarte dificil pentru mine sa folosesc mana la treburile casnice de zi cu zi. Puteam sa scriu, dar foarte incet, si aceasta a devenit un obstacol la scoala. Foloseam mana stanga sa mananc si sa ma spal. Din cauza aceasta, mana dreapta a devenita foarte slabita. Vazand dificultatea mea, in 2011, directorul nostru m-a dus la doctor, care a spus ca am nevoie de alta operatie, iar pielea va fi inlocuita din nou, ca sa pot recapata functionarea corecta a degetelor. S-a cazut de acord cu o a doua operatie, dar, la vremea respectiva, parintii mei nu au putut sa stea cu mine o saptamana in spital.

In final, pe data de 3 Noiembrie, 2014, am fos admisa la spital, in prezenta parintilor mei, si programata pentru operatie. Prin harul Domnului, operatia a fost reusita si dupa o saptamana am iesit din spital. Fac exercitii zilnice cu degetele, asa cum mi-a recomandat fizioterapistul, iar acum pot sa le indrept. Este minunat ca pot manca, scrie, si tine lucruri cu mana cea dreapta. Sper ca de acum incolo sa am o viata normala. Sant recunoscatoare tuturor de la MJC, si acelor care finanteaza orfelinatul, care mi-au dat nu numai o viata asa de minunata, dar, mi-au rectificat si dizabilitatea si au avut foarte mare grija de mine. Este intr-adevar un miracol incredibil sa ajung dintr-un sat inaccesibil in acest orfelinat, care are toate facilitatile si unde domina dragostea coplesitoare a lui Dumnezeu.

image010

Donatiile pentru orfelinatul de fete Michael Job Center se pot trimite la adresa de mai jos:

Genesis Mission

1713 W. Sunnyside

Chicago, IL 60640

Founder: Dr. P.P. Job

Patron: Bishop Florin T. Cimpean

President: Mr. Thomas Koshy

Vice President: Rev. Ilie U. Tomuta

Secretary: Mr. Saji George

Treasurer: Mrs. Anitha George

Scroll to Top
Scroll to Top