Conduceți cu grijă! Noi avem timp să vă așteptăm

Trăim într-o lume a vitezei maxime. Totul facem în viteză. Dimineața sună ceasul, telefonul sau cine știe ce altă măgăoaie electronică avem în casă. Sărim din pat de parcă am fi pompieri. Am luat cafeaua și iute la volan. Mașina este deja pornită de la telecomanda de la chei. Punem centura din mers și încercăm să depășim tot ce ne iesă în cale. Ni se pare că toți cei din fața noastră conduc prea încet. Te recunoști în cele spuse până aici?

Așa am crezut și eu până într-o zi când am văzut o mașină în fața mea ce se mișca nemaipomenit de încet și pe spatele ei era scris: „Cum spui că eu conduc încet, când tu ești în spatele mașini mele?” Mi-a venit să apăs pe claxon cu piciorul și cu toată greutatea.

Plecăm la biserică conducând cu viteză maximă, crezând că suntem îndreptățiți să facem asta că doar mergem la biserică. Sub pretextul acesta călcăm legile și dacă pietonii nu se trag din calea noastră, îi călcăm și pe ei. 

Era într-o duminică dimineață în care mi-am zis: „Azi chiar că nu contează dacă voi ajunge târziu la biserică.” Am urcat în mașină și în față mea o mașină lată cât o căruță se mișca (vorba românului) ca „ochiul mortului”. În mașină doi bărbați ce se delectau cu un fel de cafea. I-am claxonat crezând că mă vor lăs să-i depășesc, dar parcă erau surzi amândoi. Am claxonat a doua oară și în loc să accelereze, au încetinit și mai tare. Știți ce a urmat? Am claxonat a treia oară făcându-le semn să tragă pe dreapta. Nemaipomenit! M-au ascultat și au tras pe dreapta, lăsându-mă să trec. Supărat pe ei am apăsat puternic pe accelerație, când deodată aud în spatele mașinii mele sirenele poliției. Am văzut imediat că mașina care a tras pe dreapta nu avea becuri deasupra, dar avea niște sirene groaznice și înăuntru doi polițiști în haine civile. Mi-au făcut semn să trag acum eu pe dreapta. Am tras pe dreapta și dintr-o dată m-am transformat într-un creștin de 24 de carate. Au venit la geamul meu și m-au întrebat dacă sunt ok și de ce mă grăbesc așa tare? Le-am spus că sunt slujitor în biserică și mă grăbesc să ajung. Nu m-au crezut pentru că în momentul când i-am claxonat nu arătam ca un lider creștin. Mi-au cerut să le arăt dacă am Biblia cu mine. Era pe scaun lângă mine. M-au iertat zicând: „Grăbește-te încet.” După modul cum m-au iertat cred că erau creștini, dar de o calitate mai reală. Mi-am zis:  „Viaţa e prea scurtă să te grăbești!” Ar trebui să fim creștini nu numai în biserică, ci și când conducem mașina spre biserică. 

Unul dintre frații mei au murit într-un accident ce a avut loc pe o șosea la ieșirea din Arad (în fața cimitirului.) Atunci am hotărât să rog pe primarul orașului Doru Popa să-mi de-a permisiunea ca la marginea șoselei în fața acelui cimitir să pun lozinca: „CONDUCEȚI CU GRIJĂ. NOI AVEM TIMP SĂ VA AȘTEPTĂM”

Ajuns în România în 2016, am auzit un anunț despre circulația rutieră: „În București se conduce foarte prost.” „În fiecare zi moare un om în accident de mașină!” O doamnă auzind vestea întreabă: „Ce au cu bietul om de îl călca în fiecare zi?”

De ce ne grăbim? Vrem să ajungem mai repede în cer sau vrem să ajutăm pe alții să ajungă mai repede în iad? Cei plecați înaintea noastră au tot timpul să ne aștepte în cer sau în iad. Păstorul Ionel Tutac, în cartea lui „Mărgăritare homiletice” prezintă o formă a „Procesului Sanctificări”

Dacă mergeți cu mașina prea repede, poate te va ajuta dacă veți cântă:

  •  La 90 km/h – „Dumnezeu va avea grijă de mine.”
  •  La 110 km/h – „Condu-mă Tu, o, Doamne!”
  • La 130 km/h – „Mai aproape de Tine, Doamne!”
  •  La 150 km/h – Tot mai aproape
  •  La 170 km/h – „Lumea aceasta nu este casa mea!”
  •  La 190 km/h – „Doamne, vin acasă”
  •  Peste 200 km/h – „Prețioase amintiri…”

Câteva sfaturi pe care aș putea să vi le dau:

  • Conduce-ți cu viteză normală, chiar și când mergeți la biserică sau veniți de la biserică.
  • Nu vă certați cu poliția pentru încălcarea legilor. Lăsați-i să vă de-a amendă dacă sunteți de vină.
  • Spune-ți mulțumesc polițistului că nu v-a pus dincolo de gardul cu zăbrele.  
  • „Conduceți cu grijă… Cei plecați deja au timp să vă aștepte.” 
avatar

Rev. Ilie U. Tomuța

DIRECTOR GENESIS MISSION

Uțu Tomuța este căsătorit cu Mariana și au doi copii. Coordonează Misiunea Genesis și Revista Genesis. Scrie jurnalul online „Din viața de zi cu zi” în care publică săptămânal texte scurte pentru suflet și minte.

Scroll to Top