Henry Martyn s-a nascut in 1781, in sudul Angliei. Avea abilitati extraordinare pentru matematica si limbi straine, ceea ce l-a determinat sa mearga la studii la Cambridge. A primit cea mai inalta distinctie academica oferita la Cambridge tinerilor matematicieni, devenind imediat profesor la Colegiul St. John. Era un crestin serios, traind in fiecare zi in rugaciune si apropiere de Dumnezeu: “Cat de dulce este sa umbli cu Isus”, spunea el, “am descoperit raiul aici pe pamant; nu este lucrare mai placuta decat sa ma rog si sa traiesc daruindu-ma cu totul in slujba lui Dumnezeu.”
In timp ce se pregatea sa studieze dreptul, a citit viata lui David Brainred si a auzit predicandu-se despre lucrarile pe care le face Dumnezeu in India prin William Carey. A dus o mare lupta interioara gandindu-se la succesul pe care l-ar fi putut avea acasa, insa in cele din urma a hotarat sa se alature ca misionar celor de la Societatea de Misiune pentru Africa si Orient. Dupa patru ani de pregatiri si de perfectionare a limbii hinduse, timp in care devenise pastor, a plecat in India ca si misionar si capelan pentru soldatii din regatul Mari Britanii.
De foarte multe ori cand predica intr-o biserica sau grupurilor de misionari, spunea: “noi suntem lumini in lume, de aceea trebuie ca sentimentele si vietile noastre sa demonstreze chemarea noastra divina!”
Era deosebit de serios cu viata lui spirituala, cat si cu tot ceea ce predica; unii din soldatii crestini englezi aflati la Biserica misiunii, dar si multi mahomedani si hindusi, il jigneau si umileau de multe ori pentru insistenta si duritatea cu care le vorbea despre pacat, viata de sfintenie si divinitatea lui Christos: “batjocurile lor sunt mai greu de suferit” spunea Martyn, “decat pietrele cu care aruncau uneori copiii dupa mine: amandoua sunt o cinste de care nu ma invrednicesc. Nu stiu de cate ori pe zi imi vin in minte cuvintele:
“Pentru al Sau Nume drag de-mi vine
Rusine si ocara,
Ridic in slavi ocara, zic bun venit, rusine,
Christos ma tine-n seama.”
Pe toata perioada cat a stat in India, a predicat europenilor si localnicilor, si primea in casa lui pe cei mai preocupati de credinta. In fata casei sale, se adunau aproape zilnic o multime de oameni carora le predica, si le cerea sa renunte la practicile lor pagane si sa-L urmeze pe Cel ce S-a dat singur ca jertfa pentru pacatele oamenilor. I s-a cerut de nenumarate ori sa intretina discutii despre credinata crestina cu cei mai reputati lideri ai vremii. Avea o abilitate extraordinara in apararea adevarurilor crestinismului, incat cei mai multi plecau maniosi ca nu si-au putut apara religia lor, odata chiar amenintandu-l cu moartea. In tot acest timp a tradus Noul Testament si Proverbele in limba hindusa, lucrari deosebit de marete pentru milioane de oameni din veacurile ce au urmat.
Dupa cinci ani in care s-a jertfit enorm pentru cauza Evangheliei, devenind foarte bolnav, a decis sa mearga pentru un scurt timp in Anglia pentru a se reface, nu inainte insa de a pleca in Iran pentru a termina lucrarea traducerii Noului Testament si Psalmii, in limba persana. A locuit la Shiraz in sud-vestul Iranului, timp de un an, in care a terminat aceasta noua lucrare extraordinara. A intretinut numeroase discutii cu lideri musulmani, cu seici, cu printi, cu oameni de stiinta si cercetatori, aparand in mod deschis adevarurile crestinismului. Era foarte apreciat si ascultat cu admiratie, din pricina cunostintelor pe care le avea. Dupa ce a plecat din Iran, in drumul spre Anglia, fiind foarte slabit si imbolnavindu-se grav, a murit in orasul Tokat, din Armenia, la varsta de 31 de ani.
Henry Martyn a fost candidat cu succes la diferite titluri academice, pastor credincios si sarguincios, misionar devotat si plin de ravna, traducator neobosit al Scripturilor si predicator al Evangheliei printre pagani. Calitatea sa cea mai de pret fiind insa smerenia. Henry Martyn a stralucit ca o lumina in lume, tinand sus Cuvantul vietii. Cu toata siguranta fericirii sale vesnice, Henry a stiut ca drumul spre cer este ingust de la primul pana la ultimul pas si a putut spune impreuna cu apostolul: “noi suntem intotdeauna plini de incredere … de aceea ne si silim …”
Colegii misionari l-au invidiat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul din ei scria: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelenţa gândirii, în înălţimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alţii, în dorinţa sa aprinsă de a face bine altora, în înţelegerea sa asupra voii lui Dumnezeu şi în câştigarea unui temperament ceresc!”
Henry Martyn a fost un mare exemplu pentru cei din vremea lui, dar si pentru noi astazi. El a fost dedicat in toate, vietii de sfintenie, traducerii Scripturii si raspandirii Evangheliei. “Cine sunt cei mai rai oameni din lume?” l-a intrebat un invatator musulman: “Cei ce-si cunosc datoria, dar n-o implinesc,” a fost raspunsul lui Martyn. Cu siguranta el si-a cunoscut si indeplinit datoria. Desi a trait putin, a trait frumos.
“Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui”
1 Corinteni 4:2
Toti acesti oameni mari din istoria crestinismului, continua sa ne vorbeasca prin pilda lor noua, celor care ne aflam inca in mijlocul luptei si calatoriei pe pamant. Va indemn sa le urmam exemplul, sa-l iubim pe Dumnezeu, sa uram pacatul si sa le spunem si altora de fericirea noastra.
Rev. Adrian Rusu